Eram prin clasa a IV-a când l-am descoperit prima oară pe Demostene Botez în biblioteca din Dângeni. Mi-a căzut în mână o cărţulie în care descria cu multă imaginaţie, dar şi suflet, cum a părăsit satul natal spre a ajunge elev la o şcoală din Botoşani. M-au impresionat amintirile sale din perioada copilăriei, regăsindu-mă în multe dintre ele poate şi datorită faptul că meleagurile erau aceleaşi, despărţite numai de diferenţa de timp şi vârstă. Mi-aduc aminte că ceva mai târziu, cam prin clasa a VIII-a, l-am văzut şi ascultat vorbind la televizor, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, dacă nu mă înşel. A doua zi oamenii discutau prin sat. Erau mândri că un consătean de-al lor a ajuns la televizor. Cu Botez m-am întâlnit şi în manualul de Limbă română contemporană. Mă simţeam fericit că un scriitor din comuna mea stă fotografiat în manual alături de alţi scriitori ai vremii. Încet, încet îmi făcusem din Botez un model e viaţă. Mi se înfiripase dorinţa de a-i călca pe urme. N-a fost să fie. Ultima dată m-am „întâlnit” cu Botez când eram elev la o şcoală medie din Oradea. Timp de patru ani cât am fost elev la acea şcoală am contribuit la înfiinţarea revistei literare „Luceafărul”, pe care am şi condus-o timp de un an. Într-o şcoală cu aproape 80% unguri, nemţi, slovaci, cehi etc. a fost ceva deosebit să fii citit în limba română. În paginile acelei reviste, cu Eminescu eroul principal, pe lângă textele cu aventurile haiducului Coroi am făcut loc şi pentru fragmente din opera lui Botez. Am intrat în producţie, Botez a trecut la cele veşnice, iar uitarea s-a aşternut vreme de mulţi ani. Adică până în august 1993, când am devenit director al săptămânalului „Jurnalul de Botoşani”. Din nou l-am readus în atenţie pe scriitorul Demostene Botez: Am înfiinţat şi o asociaţie culturală care-i poartă numele, ca o finalitate a unor îndelungi discuţii purtate cu prof. Ionel Bejenaru, care m-a încurajat pe drumul readucerii în actualitate a imaginii şi operei poetului, scriitorului şi ziaristului născut la Hulub, comuna Dângeni. M-am luptat cu primarul Egner ca şi Botez să fie inclus pe lista scriitorilor botoşăneni selectaţi să creeze acea rotondă a personalităţilor. N-am reuşit. Egner nu ştia cine a fost Botez şi n-a acceptat să fie inclus în categoria personalităţilor judeţului. Tot discutând cu prof. Bejenaru, dar şi cu mulţi profesori de limba română de prin judeţ, dornici să scoată la lumină elevii valoroşi prin creaţiile lor literare, mi s-a înfiripat ideea de a iniţia un
|
mijloc media care să răspundă unor asemenea cerinţe. Aşa s-a ajuns la formula unei publicaţii periodice, intitulată „Jurnalul literar”. Pentru început publicaţia va apărea de două ori pe lună. Mijloacele financiare nu permit editarea unei publicaţii săptămânale. Tot pentru început ne-am propus ca în paginile sale să găzduim creaţii literare ale elevilor de şcoală generală, liceu dar şi a celor ieşiţi de pe băncile şcolii şi a facultăţii şi aflaţi în postura de debutanţi sau consacraţi. Altfel spus, dorim să promovăm creaţiile literare ale tuturor celor care s-au născut, au trăit sau trăiesc în judeţul nostru, spre a le face cunoscută opera într-o arie cât mai largă de cititori. Când s-a luat hotărârea ca primul număr al publicaţiei să apară pe piaţă odată cu posibilitatea de accesare a site-lul www.jurnalulliterar.ro s-a avut în vedere tocmai această posibilitate de largă mediere. Nu e puţin lucru să fii citit în SUA, Canada, Australia, Israel, Italia etc. Materialele care vor fi prezentate nu vor suferi nici un fel de modificări din partea redacţiei, ci vor fi reproduse cu fidelitate, aşa cum le-a conceput autorul. Pentru început nu avem în vedere şi articole de critică literară, dar dacă vor apărea astfel de materiale nu vom refuza să le publicăm. În schimb, s-a creat posibilitate cititorilor să-şi exprime opiniile sau comentariile pe seama materialului citit. În acest sens avem experienţa comentariilor de pe site-ul publicaţiilor „Jurnalul”, cu adresa de accesare www.jurnalulbtd.ro Suntem convinşi că opiniile şi comentariile cititorilor vor deveni cele mai severe critici literare. Apoi, este normal ca valoarea creaţiei unui poet sau prozator să fie cuantificată de cititor, căci lui i se adresează prin ceea ce scrie. Editată pe cheltuiala Asociaţiei culturale „Demostene Botez”, publicaţia va promova cu consecvenţă imaginea şi opera scriitorului. Pentru că la 23 august s-a lansat pe piaţă, în urmă cu 12 ani, săptămânalul „Jurnalul de Botoşani” devenit între timp „Jurnalul botoşănenilor”, tot la 23 august, în urmă cu 7 ani, cotidianul „Jurnalul de dimineaţă” devenit „Jurnalul Dimineaţa Botoşanilor”, tot la 23 august, în urmă cu un an, „Jurnalul anunţuri”, numai în format electronic, s-a apreciat că-i bine să păstrăm tradiţia şi să lansăm astăzi, 23 august, primul număr din „Jurnalul literar”. Vom mânca un mic, vom bea o bere, vom schimba amabilităţi cu invitaţii şi vom ciuli urechea la propunerile de îmbunătăţire a editării publicaţiei. Iar umbra lui Demostene Botez ne va proteja şi ne va arăta calea cea dreaptă, căci el a fost un om drept. N-o spunem noi, o spun cei care l-au cunoscut şi trăiesc încă.
|
