Fără doar şi poate că suntem cel mai fertil judeţ al ţării, în ce privesc creaţiile literare. Dar oare sunt ele şi la nivelul exigenţelor impuse de valorile naţionale? Se pot compara aceste creaţii cu cele ale unor scriitori consacraţi şi deveniţi cunoscuţi în plan naţional? Din păcate, răspunsul la aceste două întrebări este unul negativ. Avem la nivel de judeţ mai multe edituri, dar cele care şi-au consacrat numele în domeniu ar fi trei: Axa, Agata şi Quadrat. Oricine dispune de finanţarea corespunzătoare poate tipări orice, de la kitsch la începuturi de valori. Zeci de persoane, tinere sau mai bătrâioare, unele chiar ajunse la senectute îşi pun semnătura pe câte o copertă cu care se autodefinesc poeţi sau prozatori. În opinia mea, cele mai grave erori se produc atunci când vine vorba de semnătura pusă pe câte o lucrare ce cu greu poate fi numită monografie. Fără a cunoaşte tehnica fişajului ştiinţific, fără a şti cum se interpretează un document istoric, fără a înţelege sensul unor informaţii culese de prin arhive şi fără o aprofundare completă a fenomenului cercetat persoane fără nume tipăresc lucrări, intitulându-le pompos monografii. Sunt nişte falsuri ale istoriei extrem de dăunătoare şi greu de înlăturat ulterior. Astfel de tipărituri, ajunse în mâna unor persoane neavizate, pot deveni izvoare de documentare pentru cercetări naţionale. Cum de aceste non valori au inundat tipografiile, trimise acolo tocmai de editorii despre care vorbeam? Fie volum de poezie, proză sau carte documentară ele ar trebui să fie prezentate publicului de către persoane cu profunde cunoştinţe în domeniu şi recunoscuţi ca autoritate în critica literară. Astfel de persoane ar trebui să ne spună care dintre tipărituri sunt valori ce merită citite şi care sunt maculatură. Unde sunt acei profesori de limba română care să-şi spună părerea autorizată despre
|
valoarea unei cărţi sau a unui volum de poezie? Colind judeţul în lung şi-n lat, dar puţini sunt profesorii pe care i-am întâlnit cu preocupări literare. La nici cinci ani de când au terminat facultatea şi au ocupat o catedră prin vreo comună, îi întâlneşti pe literaţii judeţului îmbrăcaţi ţărăneşte, rânind la vacă sau în coteţul porcilor, iar pe doamna profesoară cu câte o pestelcă mizerabilă şi ţăţăită la vorbă. De vreo bibliotecă în familie, nici vorbă. Dacă-i întrebi de numele vreunui scriitor consacrat la nivel de judeţ, te privesc ca şi cum ai fi coborât atunci de pe Lună. Cei mai vechi îl indică pe Dumitru Ţiganiuc. Cei postdecembrişti nu-l cunosc. Ne trebuie critici literari, care să-şi facă publice opiniile fără a ţine cont de numele autorului. Călăuză să le fie probitatea profesională a înaintaşilor. Istoricii adevăraţi să-i ia la scărmănat pe semnatari de monografii maculatură şi să-i atenţioneze pe specialiştii din domeniu asupra lucrărilor ce nu se bazează pe rigurozitatea cercetării ştiinţifice. Apoi, avem nevoie de critici teatrali. Mass media locală n-au reporteri specializaţi pe acest segment cultural. Personalităţile judeţului în domeniul criticii teatrale şi muzicale ne-au părăsit, trecând de curând în eternitate. Au plecat dintre noi fără a lăsa înlocuitori. Şi nici nu sunt semne că s-ar forma noi valori umane. Unul din scopurile urmărite prin înfiinţarea Jurnalului literar este şi acesta. Adică de a încuraja formarea unor personalităţi care să preia responsabilitatea promovării valorilor din domeniul literar, teatral, muzical, al scrierilor documentare şi care să devină pentru cititori o călăuză în a discerne valorile de făcături. Cred că nu greşesc gândind astfel! Iar dacă tot suntem cel mai fertil judeţ în creaţii, indiferent de gen, să demonstrăm acest lucru la nivel naţional prin nume care să devină simboluri ale valorilor autohtone. (Ioan Rotundu)
|
