Tu
Un fluture de cristal
E sufletul tău.
O petală de vis
E privirea ta.
Două rubine roşii
Sunt ale tale buze.
O adiere de vânt
Este mersul tău.
O carte de poezii
Se citeşte-n inima ta.
Două flăcări albastre
Sunt ochii tăi fermecători.
O mângâiere de mamă
Este iubirea ta.
Vis
Mă pierd în iluzia cuvântului
Sunt atingerea petalei de speranţă
Mă scald în pământul cerului
Simţindu-i coaja de asfinţit.
Observ curcubeul multicolor pe
cerul albastru
Aud şoapte şi totuşi nu mă opresc
să le ascult
Simt zborul şoaptelor
Dar fără să le-aud
Încep să-mi simt
Aripile ca de plumb.
Ochii grei simt foşnetul zorilor
Şi, mă trezesc întrebându-mă:
Să fi fost oare un vis naiv…
Sau o realitate absolută?
Renaşterea
Mă renasc din suflare
Adunată de vânt
Prefăcută-n pământ
Udată de mare.
Sufletul renaşte din picături de speranţă
Adunate de ploaie
Prefăcute-n şiroaie
Dătătoare de viaţă.
Trupu-mi ia naştere din fulgi de materie
Adunaţi de ninsoare
Mă renasc din suflare
Din picături de speranţă.
(Mihaela Cătălina TIHU, Liceul de Ştiinţe ale Naturii
„Grigore Antipa” Botoşani)
|
