Visul…
Aseară iarăşi la tine m-am gândit
Iarăşi au fost amintiri.
Aseară iarăşi la tine m-am gândit
Şi n-am simţit somnul cum vine.
Oare totul un vis să fi fost?
… nu ştiu …stau şi plâng…
Stăteam în bezna odăii şi mă gândeam.
Tresării doar atunci când la uşă bătu cineva.
-“Intră!” strigam năucită şi uşa uşor se deschise.
Ca soarele tot inunda odaia întunecată.
- Tu dragoste, tu mi-ai vorbit?
Un ţipat uşor îmi scăpă;
Spre tine pornii ca nebuna…
De-abia te-am cuprins –
Şi-ntr-o clipă de tulburare fui trează.
O palidă rază de lună,
Jalnic intra pe fereastră,
Uşor sărutând pe perete chipul tău.
Noaptea era liniştită…
Asemenea nopţii în care te-am pierdut.
Acum doar în vis te mai văd
Ca mai tare să te iubesc.

Joc de cuvinte
Şi vino acolo,
Şi vino departe
la apa ce curge,
Ce plânge, se zbate!
Şi vino acolo,
Şi vino departe
Ia pomul ce ţipă
Se zbate şi moare.
Şi vino acolo,
Şi vino departe
Ia steaua ce plânge,
Ce moare şi cade.
Şi vino acolo,
Şi nu vei uita
Nici apa ce curge,
Ce plânge, se zbate,
Nici pomul ce ţipă,
Se zbate şi moare,
Nici steaua ce plânge,
Ce moare, ce cade.

Copilărie
Te iubeam, erai numai a mea
Te vad şi azi dar printr-o ceaţă albastră
Şi-mi pare rău că nu mai poţi să fii ca altădată
Cu bucle de aramă, cu ochişori de peruzea
Cu guriţa de cireaşă, năsuc de catifea…
Era păpuşa mea.

Şi-atunci, stau şi mă întreb mirată
Unde eşti copilărie?
Şi tristă, văd că ai plecat odată cu ea.

Poezie fără nume…
Prorocul obsedat de tuse
Bate indignat sursele sonore
Fetei lui Cantemir i s-au dat fuse
Verificând voinţe cosmogore.

Din germinaţia cuvintelor la rece
Constructorii de cupluri oficiale
Au dat semnificaţii, popii, literare.

Aşa voinţa fetei a ajutat-o
Întru indeterminarea lumii…

(Georgiana ELEZĂU)