Psalm (1)
Singur pe ţărmul clipei,
naufragiat în iadul sticlos al nopţii
şi-ameţit de aroma pe care
nudul stingher al lunii
mi-o emană feciorelnic ….
Singur pe plaja vegherii …
Zmeii dorului se-nalţă
s-adulmece prin lanul de stele
o voce cu săbii în timbru
care să-mi taie negii vidului,
ţesuţi în suflet ca o pânză de păianjen …
Singur în poala nopţii ca un bebe,
mi-aprind cuvintele-torţe
şi le rotesc la infinit
sperând, Doamne,
să-ţi arunci ancora
şi-n mâlul fiinţei mele pe unde
aşteptarea ta promisă
mai bântuie încă,
dar se stinge sugrumată
de rugina tăcerii …
Silentio stampa
Întors în Ithaca iubită,
Ulise abia aştepta
să povestească …
Dar a rămas uimit
în faţa pânzei Penelopei:
toate isprăvile lui
trăite, nu născocite,
erau acolo,
clare,
şopotind pe îndelete …
Din ziua aceea
Odiseu s-a închis
în calul troian al tăcerii
pentru – a zămisli
din coasta amintirii
o altă Penelopă …
Speologică
În imensa peşteră a nopţii
stelele îmi par
stalactite din care
lumina lunecă lung
prefăcându-se jos, pe pământ
în turme de pietre …
Oarbe, oloage,
mereu căutând
o ieşire din labirint …
|
