Eu sunt un pământean veritabil. Iubesc foarte mult locurile natale – astfel se confesa poetul Mihai Munteanu, cu prilejul sărbătorii de la Cordăreni „Fiii satului”, în ziua de 26 august 2006. Aflat la a paisprezecea carte care a văzut lumina tiparului, Mihai Munteanu, fostul elev al şcolii normale de la Şendriceni, fostul învăţător şi profesor al şcolilor din comuna natală, a rămas un perpetuu îndrăgostit de meleagurile pe care au vieţuit moşii şi strămoşii săi, locuri pline de istorie şi legendă. Noua apariţie editorială „Repere sentimentale: Cordăreni, Ibăneasa, Holm” – Editura „Quadrat” Botoşani, subintitulată „memorialistică – însemnările unui dascăl”, înmănunchează un şir de evenimente la care autorul a fost părtaş în calitatea sa de slujitor al şcolii, dar reprezintă şi o frescă a satului, dintr-o perioadă în care el, alături de colegi şi de locuitorii aşezărilor din acest nord moldav, a muncit, a trăit, a avut bucurii, ori s-a luptat cu atâtea neajunsuri de care anii respectivi nu au dus lipsă. Opţiunea lui Mihai Munteanu de a face literatură şi nu o cercetare ştiinţifică privind aşezarea s-a dovedit fericită. Imaginile pe care scriitorul le aduce în faţa cititorului sunt de natură să emoţioneze, să-l facă partener, pe cel care parcurge cele peste trei sute de pagini ale scrierii, la viaţa localităţii, aşa cum s-a desfăşurat aceasta: şi în clasele cu elevi, şi în cancelaria profesorilor, şi pe uliţele satului, sau în casele oamenilor, în timp de iarnă, primăvară, vară şi toamnă, cu câmpul, pădurea, pârâul cu solzi strălucitori al Ibănesei şi măreţul Holm – un adevărat „Olimp” al Cordărenilor din totdeauna. Între filele „reperelor sentimentale”, cititorul va întâlni consemnate şi o serie de practici de tristă aducere aminte, impuse slujitorilor şcolii – convocări, şedinţe, instruiri şi seminarii pe teme de propagandă, pe care sistemul partidului unic le programa cu predilecţie în zilele sărbătorilor religioase tradiţionale – Crăciun sau Paşti, pana autorului atacând vitriolat, descriind cu mult umor momentele care-i forţau pe colegii din judeţ, obosiţi de drumuri grele şi nopţi nedormite şi obligaţi să „înghită” expuneri şi conferinţe, dezbateri la modă, lucruri ce se adaugă activităţii de dascăl mai mult subminând-o decât să o ajute. Şi, cu toate acestea, la care se mai „contabilizau” serviciile de noapte la primărie, activitatea în campania electorală sau învăţământul politico-ideologic, activitatea de la catedră nu era neglijată ci, din contră, talentele copiilor erau stimulate, sârguinţa lor apreciată, dovadă în acest sens fiind publicarea unei pagini de revistă pentru copii cu creaţii ale elevilor din Cordăreni. Cei care semnau pe atunci ca elevi în clasele a V-a, a VI-a, a VII-a astăzi vor fi fiind oameni în toată puterea cuvântului. Şi cred că vor încerca şi ei emoţii, recitindu-şi creaţiile cuprinse în paginile cărţii profesorului lui... De ziua fiilor satului, Mihai Munteanu, declarat cetăţean de onoare al Cordărenilor, lăsându-şi cartea a oferit numeroase autografe. Pentru toţi cei care au intrat în posesia „Reperelor sentimentale”, autorul are o mărturisire consemnată în „cuvântul înainte”, scris la 20 iunie 2006: Mi-am adunat sufletul de dascăl cordărean, fiu al acestor pământuri, şi vi l-am pus în palmă. Faceţi cu el ce vreţi. Mie-mi rămâne gândul curat că poate nu am făcut degeaba umbră pământului. Cu adevărat, aşa este, Domnule Mihai Munteanu! (Dumitru Ivan)
