Mai întâi, cine este autorul? O suliţancă din Dracşani, cu studii de şcoală generală la Dracşani şi Suliţa, cu studii liceale la Brăila. În 1992 s-a căsătorit cu Mehmet Paçalî, din căsătorie rezultând doi copii. A învăţat singură limba turcă, fără vreun profesor sau curs în ajutor. Stabilită la Izmir, Lidia Chiereliuc- Paçalî, act remarcabil, a publicat două volume în limba turcă şi în Turcia, intitulate "Güller de aglar" ("Şi trandafirii plâng") şi, tot volum de poezie, "Zaccum".
Şi, iată, acum publică şi la Botoşani, în limba română… şi tot poezie. Vine pe piaţa literară cu o poezie de dragoste, precum poemul care dă titlul cărţii, invocând:
"o singură dată priveşte-mă…
priveşte-mă adânc
cu strigătul infernal
al pupilelor plângând"
("În iubire… TU", poem scrisă la Izmir, în septembrie 2005). Şi, dragostea tot revine:
"hey… tu!
ascultă-mă un minut…
ieri am fost fericită
astăzi, sunt provocată
de durerea dragostei întunecate…"
("Te rog….!").
Teritoriu vast, dragostea nu se revarsă doar pentru bărbatul iubit, ci face trimitere la părinţi, căci
"ei sunt aceia
cu mângâieri asemănătoare
cu ochii umezi
răbdători, dar timizi
aşteptând în zile albe
cu gânduri ostenite
în culori de curcubeu
să vin aşteptându-mă
mama şi tatăl meu…!"
("Mama mea şi tatăl meu")
Şi, cum altfel, ar putea lipsi şi trimiterea la proprii săi copii, la Loredana - Mariana:
"aş vrea să crezi, să ştii
că te iubesc!
Aş vrea să crezi, să ştii
c-aş vrea să-mi fii aproape
să-ţi pot şopti în poezii
versuri de alintare
fiind o armonie a frumuseţii mele
născându-te în zorii zilei
în clipe adecvate"
("Să crezi")
şi la fiul autoarei, Emrah - Alex:
"încearcă, să înţelegi de acum micuţule
că eşti pentru mine,
o lumină orbitor de frumoasă…
adecvată la viaţa drumului meu.
Căci fără tine nu am nici un sens
căci fără tine nu aş fi nici măcar eu…"
("E băieţelul meu")
Poezia Lidiei Chiereliuc- Paçalî se derulează cam în aşa mod, care vrea să îmbrăţişeze tot ce îi place şi, de ce nu, să fie răsplătită pentru aceasta. Nu ne îndoim de stăruinţa pentru fidelitatea sa, de urcuşul în genul literar ales, precum şi de viitoare exprimări în limba română, maternă, de acasă.
(Ionel Bejenaru)
|
|
