Cu trecerea timpului, botoşăneanul, cu precădere, cel îndrăgostit de istoria şi cartea locurilor, are satisfacţia să constate că le descoperă tot mai mult şi le descoperă lucruri mai puţin ştiute sau cu totul noi.
Astfel, setea de cunoaştere şi pasiune cresc şi Botoşanii câştigă un loc tot mai bine definit în gând şi suflet. Monografia de faţă, al cărei semnatar este învăţătorul Sergiu Manolache din Cucorăni vine să se înscrie unui asemenea sens. Cu informaţie, cu imagini, cu evocarea marilor fii ai locurilor cucorănene, ca o pledoarie la cunoaşterea istoriei unui vechi sat botoşănean, văzut în dăinuirea sa, nicicând întreruptă, făcându-şi pulsul să bată concordant cu întreaga suflare a zonei, în care nu avea cum să se izoleze, ci să întreţină legături de permanenţă: origini, ramificaţie, viaţă şi sensuri durabile. Este lumea în care i-a fost şi îi este dat să vieţuiască, să muncească şi să scrie autorului, lui Sergiu Manolache.
Este lumea pe care o cunoaşte şi o observă de mic, faptul permiţându-i să scrie „Cucorăni. Pagini de istorie”, să întemeieze un muzeu sătesc, ca o oglindă a vieţii
|
satului care nu moare şi care, tot în aceeaşi idee, l-au făcut să-şi desfăşoare aici, la Cucorăni, lunga activitate profesională, bogată în rezultate şi împliniri.
Include monografiei şi ilustraţii sugestive, legate de trecut şi prezent, mărindu-i nota de interes, accentul convingător. Şi, cum spuneam la momentul lansării volumului, consemnat la Şcoala Cucorăni recent, Sergiu Manolache se aliniază benefic celor care merg pe asemenea trebuitoare preocupări, mai aşezând o cărămidă la ceea ce poate fi cândva un frumos şi onorant corpus de bibliografii ale judeţului Botoşani. Poate fi şi un efect stimulator pentru mulţi alţii, intelectuali ai aşezărilor noastre botoşănene. I se poate atribui lucrării şi o bună condiţie grafică, cu care Editura AXA, unde a văzut lumina, se mândreşte deja de mult timp.
Mintea şi gândul sănătos care îl animă pe autor ne permite să mergem cu încrederea în a-i aştepta şi alte lucrări, nu în ultimul rând a unei monografii a şcolii, acolo unde se plămădesc, în continuare, caractere frumoase şi viguroase, pe măsura bunelor, lungilor şi frumoaselor tradiţii, înşiruite oportun în monografia cu care ne-a onorat.
(Ionel Bejenaru)
|
