Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
O aventură …academică
[Proză]
de Ionel Bostan [alte lucrari ale acestui autor]
Astăzi, profesorul Sebastian Bratu n-are chef de nimic. Citi presa şi, acum, după a doua, ori a treia – cine mai ştie, ceaşcă de cafea, plescăia nemulţumit. Nu avea nici cea mai vagă idee despre ce va face până diseară. Totuşi, un telefon primit de la bunul său amic, profesor şi el, Mihai Ghedeon, făcu să-i sticlească ochii, iar gândurile, până atunci complet răvăşite, i se retrăseseră cuminti în matca lor. „Bătrâne, uite ce-i: am o fată bună aici (de fapt, la celălalt capăt al ţării), te rog, ia-o tu la doctorat, că eu n-am apucat să cer nici un loc anul acesta… Şi apoi, să-ţi spun drept, m-am şi săturat de atâta amar de prostie care se vrea titrată, dar şi de putorile astea care ţi se aruncă netam-nesam în braţe, poate-poate le dai totul de-a gata, mură-n gură… Da` asta-i fată bună, bătrâne, repet, aşa că, vezi tu, rezolv-o cumva…” „Fată bun㔠fusese accentuat într-un anume fel, ceea ce îl făcu pe Bratu să-l asigure scurt: „Da, bătrâne, pentru tine, cu toată plăcerea. Să vină la mine, din partea ta … Să trăieşti, te-am pupat. Pa, pa.” Apoi, pentru el: „Să văd marfa şi, după aceea, nu ştiu, voi vedea, găsesc eu o soluţie …” Bine, dar era puţin probabil, îşi închipuia, ca „marfa” să fie necompetitivă, doar l-a asigurat Ghedeon, iar, acesta, la viaţa lui, fusese mare crai, poate chiar mai mare decât el. Oricum, marţea viitoare urma să o întâlnească. Credea că n-are nici un fel de importanţă că pică în 13 ale lunii…
***
Pe la nouă, un cioc-cioc se auzi timid la uşa cabinetului profesorului Bratu. „He-he, gândi, aşa-s toate la început. Sfioase, abia merg în vârfuri de degete, iar după aceea…” Se mai privi o dată în oglindă, îşi aranjă părul prin zona semigolaşă a capului şi nodul la cravată, după care o pofti să intre.
***
Sânziana Bott venea din orăşelul ei, nu prea mic, dar, oricum, fără cine ştie ce tradiţie universitară, cu pieptul plin de speranţă. Ochiul de expert al profesorului avea să vadă că era distinsă - înăltuţă şi frumoasă (picioare lungi, sâni mari, armonie… tot, înţelegeţi) şi modestă, beneficiind de o educaţie aparte. Ca al treilea copil, din patru – două fete şi doi băieţi –, adusă pe lume la bătrâneţe (iată, taică-su  era de-acum aproape octogenar) şi crescută în cultul bunei tradiţii ortodoxe, era de departe în afara a ceea ce se aştepta el. Aşa că o luă pe departe. Cu evoluţia lui în carieră, cât a muncit de mult până să fie mulţumit de propriile performanţe şamd. Apoi îi strecură că are o relaţie proastă spre inexistentă cu nevastă-sa, pe care, de fapt, n-a iubit-o niciodată… Că acum – la aproape 5o de ani - este cumva singur. Ce mai, chestii clasice care se îndrugă de bărbaţi când vor să sară pârleazul. Îi prezintă şi teancul de cărţi scoase de el la edituri din ţară şi de pe aiurea, un pomelnic de distincţii şi câte altele, că Sânziana îşi zise, clar, ăsta e supraomul providenţial care mă poate sprijini… Spera, la cât îl vedea de important, că un ajutor pentru ea, din partea lui, n-ar însemna deloc mare lucru pentru el.  Pentru Domnia sa, mă rog…
***
Sânziana terminase facultatea în urmă cu trei ani şi o vreme a lucrat „la patron”, ca secretară.  Avea un birou într-o casă fostă naţionalizată din zona semimărginaşă a urbei, convertită mai încoace în sediu de firmă en-gross. Hardughia, foarte friguroasă, avea sobe de teracotă care încălzeau cu lemne şi cărbuni. Făcutul focului (6-7 luni pe an, că suntem în spaţiul pre-montan, să spunem), căratul cenuşei şi curăţenia de la sfârşit de program reveneau tot secretarei. Unghiile îi erau praf, iar dacă pierdea din vedere continuitatea alimentării focului cu bolovanii negri şi
diformi, sufla – să-l reaprind㠖 de-o dureau obrajii. O dată pe săptămână trebuia să frece cu petrol podelele interbelice, groase şi crăpate, de sub care năvăleau şobolanii, deloc timizi, uneori şi în plină zi. Zgârcenia „patronului” (teleghidat de hoaşca de maică-sa, o zgripţuroaică de contabilă pensionară) mergea până acolo că inventaria zilnic stocul de marfă, dând deoparte pachetele roase la colţuri de şobolani, dar, pe care, la ordinul mă-sii, nu le arunca. Aşa ajungeau „pe consum” (la … protocol) pungi de stiksuri, napolitane, biscuiţi, bomboane etc. Şi cafeaua, pregătită zilnic de Sânziana, provenea tot din …mila guzganilor, iar patronul bea cu mare plăcere şi el din acelaşi ibric cu salariaţii (de fapt, alte două fete, plătite şi ele cu ce-i scăpa printre degete „domnului inginer”, respectiv cu proverbialul minimum pe economie). Şi când se gândeşte că, nu o dată, acesta, cu dinţii nespălaţi cu zilele, îi cerea pupici…  
***
O întâlnire cu o profesoară ce o îndrăgise pe timpul facultăţii avea s-o scape de aici. Catedra a cărei şefă era urma să se extindă şi avea nevoie de absolvenţi buni pentru posturile de preparatori şi asistenţi. Şi Sânziana nu numai că terminase studiile cu medie mare, dar se implicase şi în alte activităţi de care mulţi dau bir cu fugiţii: cercuri studenţeşti, revistă, proiecte comunitare, parteneriate etc. Aşa că, din toamna trecută, devenise „domnişoara preparator” chiar la facultatea absolvită.
***
Dar, o carieră în această zonă, fără doctorat, era vacs-albina. Şi, evident, profesorul Sebastian Bratu ştia bine acest lucru. De aceea, îi promisese acum marea cu sarea, numai să fie fată bună. Că, ţinu să precizeze el, a mai avut nişte tâmpite care nu s-au ţinut de treabă şi le-a exmatriculat… Stabilise şi un calendar al întâlnirilor în scop „ştiinţific”. Era vorba de o dată sau de două ori pe lună. Se şi obligă, chiar, să asigure el cazarea. „Hai să-ţi arăt, că nu-i departe!” În lift, când au stat aproape lipiţi şi, apoi, în cele vreo cinci minute de mers pe jos, Sânziana avea să constate că-i manierat, chiar delicat, iar în asociere cu parfumul degajat  avea senzaţia că se află în compania unui prinţ. E adevărat, un prinţ mai tomnatic…
***
„E cât de cât civilizat”, rosti profesorul învârtind cheia în uşă. Era o combinaţie între birou de lucru – sute de cărţi stăteau în devălmăşie, nemaiîncăpând în bibliotecă (mare, dealtminteri), fiecare volum, aproape, având fâşii de hârtie puse ca semn, masă cu computer ş.a. - şi garsonier㠖 cu baie şi bucătărie. „Ce zici, lucrurile fiind aranjate sub cuvânt de onoare, ai putea să mă pupi, acu`?” Obţinu un sărut, dar mai mult pentru că o înghesuise într-un colţ. Buimăcită, Sânziana n-avu o reacţie de respingere clară. Asta îi dădu curaj profesorului să facă pasul doi… În timp ce se dezbrăca, o luă: „Hai, ce te porţi aşa, parcă a-i fi fată mare!”
***
N-ajunse să-şi scoată de tot pantalonii, că ea, ca fostă voleibalistă în echipa liceului (am uitat să spunem asta), îl împinse cu putere într-o parte, fugând să rupă pământul… Îşi sună prietenul, relatându-i totul printre lacrimi şi sughiţuri. Acesta, un papă-lapte morocănos, îi aruncă doar un „ţi-am spus eu să nu te duci!”
***
Doar soră-si (mai mare) i s-a destăinuit complet, după ce îi mai trecu şocul: „Băi, n-am pomenit aşa ceva, veneam de pe drum, atâtea ore cu trenul, flămândă, însetată… nu m-a invitat la masă, nu mi-a dat un suc, ci, pac, direct, interesul lui… Şi îmi era atât de la îndemână să-i trag una amărâtului unde trebuie şi să-l las fără urmaşi, dar n-am avut curaj…” Consolarea veni imediat: „Aşa sunt toţi bărbaţii, tu, ce dacă-i profesor universitar!”       
IONEL BOSTAN - Autorul este prozator şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor (USR) şi al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte (ASLA).

Comentariile cititorilor
ZMHgzPfMq [01 October 2011 | 23:44:00]
I want to send you an award for most helpful internet wrteir.
mjQhwxhqFyCSikOPnMA [02 October 2011 | 12:59:18]
RoDOFgVVZHEjgeSRP [04 October 2011 | 10:39:04]
dQLZQyZEBs [08 October 2011 | 12:10:11]
eWGVMLwb [11 October 2011 | 09:13:16]
yrOglqraMzuJuHZ [13 October 2011 | 12:46:11]
DOZZNBzzaXbfzRgptQ [15 October 2011 | 07:37:51]
GXOpgONmOKJZAAgc [16 October 2011 | 16:30:16]
piJxdFwiutJk [17 October 2011 | 12:50:19]
hKQOTYPXEc [20 October 2011 | 06:02:29]
gCeavajLoarHHsB [22 October 2011 | 06:43:54]
KZqnPwDdwqVeDDhIn [23 October 2011 | 06:09:10]
lMnBhnDeTNNh [26 October 2011 | 04:58:56]
SgIQxSHoKEbPJNCPX [27 October 2011 | 04:54:33]
avEZDbUqOFrHPS [29 October 2011 | 05:50:55]
PFnOGWvlHZ [30 October 2011 | 13:43:42]
YzxEaqxdVru [31 October 2011 | 16:46:16]
MKruyHGGaXZxmsQo [01 November 2011 | 12:03:02]
myULPKxHjXh [09 January 2012 | 08:13:35]
Yours is a celver way of thinking about it.
JQNfttnRUkp [10 January 2012 | 11:02:34]
YgUQoIyC [25 January 2012 | 14:43:25]
Tot am auzit expresia “ce suflet de caine ai”, evident, era folosita intr-un mod de a scoate in evidenta partile negative a persoanei despre care vorbeai. Eu propun ca de azi inainte sa fie inlocuita expresia cu “ce suflet de om ai”.Adi, eu in locul tau as suna la politie.Sper sa auzim vesti bune legate de caine. online car insurance
BlGelBDMCcqPIRtxJ [09 February 2012 | 07:54:10]
dPKtfBeOOJDovDRk [05 July 2012 | 08:59:13]
NWHfaWOAPR [08 July 2012 | 08:28:35]
XMCBenkFtbSXcCabFm [09 July 2012 | 08:58:37]
EmVQMgmpouONa [09 July 2012 | 19:03:19]
eQKqgrsqDC [12 July 2012 | 03:39:59]
FhAVijzLOXxPEvVcf [12 July 2012 | 20:30:29]
KXcQqAqbkWkMTE [15 July 2012 | 13:24:21]
UnDQSFIHSCmA [16 July 2012 | 11:49:59]
VFbRYQOzNNm [06 October 2012 | 01:35:45]
DuAwEQIrNFdldtabAxO [07 October 2012 | 12:58:06]
ORwNnchKqSNPdMlivE [14 June 2013 | 14:20:27]
Great goods from you, man. Download | 007MRLUKIAN Blog I\'ve understand your stuff poievrus to and you are just extremely fantastic. I really like what you\'ve acquired here, really like what you are stating and the way in which you say it. You make it entertaining and you still take care of to keep it smart. I can\'t wait to read far more from you. This is really a great Download | 007MRLUKIAN Blog informations.
gobiLXcA [17 June 2013 | 08:28:01]
KOAeAz , [url=http://azstvmkpaxxn.com/]azstvmkpaxxn[/url], [link=http://yyvmqippykcm.com/]yyvmqippykcm[/link], http://krgxtehafivn.com/
rVzblrRk [17 June 2013 | 16:00:07]
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Prima ninsoare      [Proză]
de Paul Mircea Ioardache
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
O noapte împreună      [Necategorisit]
de George Baciu
Cu banii mei ?      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
O aventură …academică      [Proză]
de Ionel Bostan
Love - PUR      [Poezie satirică]
de Valentina Ciaprazi
Cântec mut      [Poezie]
de Cristina Anca Stoleriu
Nemurire      [Poezie]
de Sophy Bistriceanu
Negustorie      [Poezie]
de Dumitru Ţiganiuc