Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
(Post)Revoluţia la Glodenii Mari
[Proză]
de Ionel Bostan [alte lucrari ale acestui autor]
Dacă la aparat tot s-a anunţat că este revoluţie şi, pe deasupra, afară era o moină care îi scotea din case până şi pe cei mai puturoşi, sătenii din Glodenii Mari şi-au zis să nu stea aşa, ca proştii. Era chip de rostuială ... Ţigle smulse de pe grajdurile ceapeului, iesle, marmite, parii staulelor, dale de beton, spalieri de vie, scânduri, ţevi de udat, pompe, dar câte altele nu, puteai să vezi apoi mai în toate ogrăzile. Şi după câteva luni unii rupeau bucăţi din zidurile fermei zootehnice, după care curăţau cărămizile de mortar cu ciocanul şi dalta, încercând să le recupereze cât mai întregi. Când a fost vorba să vadă ce se poate lua şi de la sediul colectivei, unul dintre ei, care a fost şef de echipă la vegetală şi ştia ce înseamn㠔docomentul”, a zis : ”Ho, uăi, aici sunt actele cu normele! Or să ne trebuiască pentru stabilirea drepturilor.”  Aşa au rămas neatinse birourile preşedintelui şi inginerei, arhiva, contabilitatea şi casieria. Pentru că Tache al lui Cotarcă s-a ales cu mai nimica (doar vreo zece-unsprezece ţigle, bune şi acelea, c-a acoperit lemnele de la vale de casă cu ele, să le mai ferească de ploaie), se gândi, prin vară de-acuma, că ar putea să-i trebuiască cisterna de gaz din faţa magazinului sătesc. După optzeci se băgase curent electric în sat şi, rămânând doar câteva case de calici care n-au avut bani să şi-l tragă, devenise nerentabilă aprovizionarea cu gaz. Chiar nefolosită de multă vreme, cisterna, pe timp călduros împrăştia şi acum în jurul ei miros de găzărie. N-a contat că avea două tone şi că era îngropată în pământ. După o săptămână, Tache o avea în ogradă. Dar, placa groasă de beton, cam de trei pe cinci (metri), care fusese aşezată peste zămnicul cisternei, n-a putut s-o ia cu căruţa. Nici el, nici alţii. Acum, beţivii satului, strânşi seara în jurul ei, cu jumătăţi de rom ori vodcă ieftină în faţă, luate de la magazinul privatizat între timp, i-au găsit trebuinţă. ”Hai până La Piatră !”, zice câte unul care pune ochii pe un tovarăş de pahar. Apoi apar şi alţii, şi în jumătate de ceas e plin de-a roata Pietrei. Bani de băutură se găsesc. Cei mai ”tari” sunt restructuraţii, cu salarii compensatorii, întorşi în sat. Dar şi  cei care, rămaşi fără serviciu, şi-au vândut blocul din oraş. Ei mai fac cinste şi celor doar cu pensii sau ajutoare sociale, primite o dată pe lună. Tot la două-trei zile, privatizatul aduce marfă. Mai cu seamă, tărie la sticlă. Ieftină şi proastă. Oameni la care nu te-ai fi putut gândi îi poţi vedea aici la flecărit. Şi niciodată pe uscat. Alături de Mechea, Racliş, Prună, Chivercă ori Bodoagă, vine şi colonelul Rişculesei. Şomer de la armată, cam pe la patruzecişicinci de ani, a fost lumina ochilor Mariei lui Rişcu.
De mic a strălucit la învăţătură. La toate obiectele. De când a reuşit la şcoala militară, mă-sa îl şi vedea general şi ministru al forţelor armate. Dar şi ce sprijin la bătrâneţe! La paradele de 23 August stătea ore în şir în faţa televizorului Diamant, pe care i-l cumpărase tot generalul, şi i se părea că-l vede întotdeauna în rândul întâi. Spunea despre asta la întreg satul. O ascultau mai ales femeile care aveau fete de măritat. Numai că el s-a însurat cu una străină, întâlnită pe unde îşi făcea  serviciul. Pereţii Rişculesei sunt plini de fotografiile lor de nuntă. El, în uniformă, cu două stele mici pe epoleţi, ţinând-o cu gingăşie  pe ea, cu voal şi rochie de mireasă, de după umeri. Anul trecut, când îl făcură l`ent-colonel, l-au şi restructurat, pentru că avea funcţie inferioară gradului. Încă n-a intrat prea tare în cei trei sute de milioane de lei primiţi. La piatră toţi îl ascultă cu gurile căscate când le vorbeşte despre revoluţie, războaie ori despre NATO.
Vreo doi ani, rolul de mascotă a grupului l-a avut Iancu lui Manolache. Cu o voce scăzută, pentru că fusese operat de puţin timp, spunea bancuri şi cele mai teribile măscări, mai ales după ce îşi bea porţia zilnică de jumătate de kil de  vodcă. Scotea apoi fumul de ţigară printr-un orificiu împlasticat ce-l avea la gât pentru a putea respira. Femeile, în trecere, îşi scuipau în sân numai ce-l vedeau, iar cele borţoase  făceau de îndată cale întoarsă. Dacă vreun bărbat ignora  grupul nealăturându-se la una mică, devenea pe loc cel mai straşnic subiect de bârfă: că-i prost şi nu-i în stare de nimic, că-l conduce nevastă-sa, că o să moară cu banii la ciorap. Nici preotul cel nou, care, pe vreme rea, îşi lăsa maşina la marginea satului,  nu scăpa nebârfit după ce trecea pe lângă Piatră ţinându-şi poalele sutanei cu mâna pentru a nu atinge drumul glodos. Câteodată, cu iz de glumă, întreba: ”Creştini buni, da` fost-aţi voi la slujbă astăzi?” ”Lasă, părinte, c-o să venim odată, şi bine!” răspundea Iancu lui Manolache în râsetul celorlalţi. Între timp, chiar s-a dus. De tot. Acum, pe post de mascotă a trecut Cocei. N-a reuşit să termine clasa a şaptea şi abia dacă are un metru şi jumătate. Fiecare îi dă de băut, pentru că, odată îmbătat, îi imită pe toţi din sat şi cântă ca popa. Aşa, distracţia e gata şi timpul trece mai cu spor …
*
Încolo, revoluţia a fost bună pentru glodeni. Poate-i suficient că merge privatizarea şi că lespedea de pe locaşul cisternei de gaz a devenit autentică agora a satului. La Tache al lui Cotarcă, şi astăzi cele unsprezece ţigle smulse din acoperişul grajdului colectivei îşi au rostul lor, iar cisterna-i plină ochi tot timpul cu apă de udat pătlăgelele.
(Ionel Bostan – membru al Uniunii Scriitorilor din România)

Comentariile cititorilor
Macarie [04 September 2007 | 10:36:13]
O fi autorul membru al Uniunii Scriitorilor, dar textul este unul plin de banalit??i ?i f?r? o anume personalitate. Vai, ce-a ajuns literatira român? ?i pe mâna cui!
Costica Danache [10 September 2007 | 09:38:34]
Si la Glodenii Mici e aceeasi treaba, nene...
Natalia Gurmandu [10 September 2007 | 10:46:10]
Textele matale is placinte literare cu ... bostan turcesc.
Armand Constandache [10 September 2007 | 10:57:27]
Zi-i Bostane, ca-i zici bine, Nu cata la ei, la mine...
R. Javier, Madrid [11 September 2007 | 09:10:14]
Maravillosa manera de narrar, muy simple, bueno, mejor dicho sencilla, que no es lo mismo. Muy buen texto.
zZTBYWxEJF [10 July 2011 | 07:07:21]
I raelly needed to find this info, thank God!
uwnATsKMWrzVYDOGYq [10 July 2011 | 22:00:13]
YukNlKJGkrPpAc [12 July 2011 | 03:57:55]
levitra mxfvp viagra %(
vpvXtOunLWmcQbfnQ [16 July 2011 | 05:38:20]
YwYFQmeaecbMaIKJpJx [17 July 2011 | 05:09:39]
VUeJOhMHWHiagTlGi [17 July 2011 | 07:30:03]
XPwiWqTXikrnIy [20 July 2011 | 11:16:26]
DpXgWJezDglHBbvu [24 July 2011 | 06:51:11]
HKucoTuwr [25 July 2011 | 07:06:34]
cheap cialis 70652 propecia >:]]]
MTuDNwTNBkVLtve [27 July 2011 | 07:54:59]
tktqTWUTRntQ [20 December 2011 | 05:28:58]
That addresses several of my cnconers actually.
xUjmreuDHqiv [20 December 2011 | 11:29:29]
JNEBeaufNGlunApbzoJ [01 January 2012 | 06:24:26]
I am feovrer indebted to you for this information.
EpOCpDMGttE [01 January 2012 | 14:30:46]
fWNVJTjSCI [06 January 2012 | 16:49:26]
Hey, good to find seomone who agrees with me. GMTA.
obKzazKZDDOnPZYwZ [07 January 2012 | 12:27:08]
mePVmmpANSlbmJGpu [26 January 2012 | 09:33:22]
Cata naivitate sa fie in cele aproape sapte sute de mii de telespectatori incat sa creada ca farsele astea sunt pe bune ? Singurele editii pe care am avut ocazia sa le urmaresc a fost cea cu Daniela Crudu si cea cu Ilinca Vandici. Cat de credibila crezi tu ca a fost fatuca asta din urma, cand se isteriza si injura de mama focului ca o sa moara, in vreme ce operatorii continuau sa o filmeze, de zici ca erau orchestra de pe Titanic, care a continuat sa cante inca vreo 10 minute de la scufundarea vasului ? Ulterior, am aflat ca urma sa joace in telenovela de pe Antena, deci probabil asta a fost castingul pe care se pare ca l-a trecut… affordable health insurance
itMeAgqyASSWelsmX [26 January 2012 | 10:06:36]
Cata naivitate sa fie in cele aproape sapte sute de mii de telespectatori incat sa creada ca farsele astea sunt pe bune ? Singurele editii pe care am avut ocazia sa le urmaresc a fost cea cu Daniela Crudu si cea cu Ilinca Vandici. Cat de credibila crezi tu ca a fost fatuca asta din urma, cand se isteriza si injura de mama focului ca o sa moara, in vreme ce operatorii continuau sa o filmeze, de zici ca erau orchestra de pe Titanic, care a continuat sa cante inca vreo 10 minute de la scufundarea vasului ? Ulterior, am aflat ca urma sa joace in telenovela de pe Antena, deci probabil asta a fost castingul pe care se pare ca l-a trecut… cheap health insurance
YCJMhnYV [29 January 2012 | 14:57:09]
zovirax =-PP toradol >:)))
izsvXrMKFecYmBYWQlZ [07 July 2012 | 21:36:24]
XuuvVfnotJTzg [09 July 2012 | 02:37:23]
IADKqJhOxylbBpqbx [11 July 2012 | 07:54:37]
xXpefTMmBIUYHRQxM [12 July 2012 | 09:01:37]
FejXTcBAwGjWMOuf [13 July 2012 | 12:10:31]
BwQsCXYWYBZmnsFTQKX [14 July 2012 | 20:31:55]
GHvEZpoOzF [14 July 2012 | 20:32:15]
iwxfqmkZBq [15 July 2012 | 04:12:02]
AaroMmEQGjwnoqLB [16 July 2012 | 16:21:18]
MVHNMBZHkLOljjHXDZ [05 October 2012 | 17:59:00]
AMgwrfPbfQ [07 October 2012 | 04:28:25]
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
(Post)Revoluţia la Glodenii Mari      [Proză]
de Ionel Bostan
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
ODĂ ŢĂRANULUI      [Poezie]
de Vasile Iftimie
Testament      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Românul şi cafeaua      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Icoanele haiducului Coroi      [Pamflet]
de Costel Pricopie