Pe undeva, în pustiu, departe,
Pe unde nu cresc portocali –
Nici eu nu ştiu în care parte-
Trăia un trib de canibali.

Cu pene roşii-nfipte în creştet
Şi tatuaţi pe piept şi braţe,
Cînd doar se apropiau de tine,
Simţeai că-s gata să te-nhaţe !

Nu te băteau –ferească Domnul –
Doar te stropeau cu Eucalipt,
Să fie carnea mai gustoasă,
Şi te mîncau, ori crud ori fript.

Cum capturau o pradă nouă,
Cîntau, dansau şi se strîmbau,
Că doar aşa puteau să-mpace
Pe Zeul lor, Mur-Mur-Bau-Bau.

Cu ţipete înfiorătoare
Zvîrleau în foc uscate ramuri
Şi încingeau un dans sălbatec,
În sarabandă de tam-tam-uri.

Cînd era gata fript menu-ul,
Se aşezau, smeriţi, în jur,
Slăvind sub para de jăratec
Pe Zeul sfînt Bau-Bau-Mur-Mur.

Odată, au prins în laţ doi tineri
Care mergeau spre Bel-Madrim.
Pe un francez, Gaston pe nume
Şi un englez, pe nume Jim.

Văzînd, sărmanii, un rug în stînga
Şi munţi de oase în partea dreaptă,
Au înţeles, într-o clipită,
Ce soartă crudă îl aşteaptă.

- Cium-Cium! – răcni la ei şeriful,
Eu sînt milos la suferinţă,
Vă rog să-mi spuneţi care este
A voastră ultimă dorinţă?

- Aş vrea – a spus Gaston – o bere
Grozava sete a-mi potoli,
Dar vreau să fie fără spumă,
Că-mi face arsuri, a doua zi.

- Să vie urgent ! – ordonă şeful.
Si-abia rostise acest cuvînt,
Că imediat sosi o bere
Ieşită parcă din pămînt.

- Matale, ce-ai dori, iubite?
- Eu? –spuse Jim cu voce calmă -
Toţi opt din trib, aş vrea să-mi trageţi
Pe-obrazul stîng cîte o palmă!

- Se face! – porunci şeriful –
Si-i trase o palmă, ca la tir
Că bietul Jim se-mpleticise,
Iar ceilalti, toţi, urmară-n şir.

Cînd i s-a tras ultima palmă,
Mai repede ca o săgeată,
Jim scoase două revolvere
Şi-i împuşcă pe toţi deodată.

Gaston, cu gura larg căscată,
Pe Jim îl întrebă fără vrere:
- De ce ai răbdat atîtea palme,
Cînd aveai două revolvere ?

- Imi trebuiau aceste palme –
Răspunse dînsul, afectat –
Şi am să-ţi spun tot adevărul:
N-am fost destul de enervat !
(Ion Pribeagu)