Scriitoarea Lucia Olaru Nenati, doctor în filologie, a publicat două noi cărţi între care se află o corespondenţă structurală:
1. ARCADE  SEPTENTRIONALE ( Reviste, personalităţi şi grupări  literar-culturale din Ţara de Sus, implicate în  consolidarea  prin cultură a Marii Uniri de la 1918 ), EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, Bucureşti, 2007,  635 de pagini.
Cartea  este prefaţată de 5 Cuvinte ale celor dintâi cititori,  având următoarele titluri:  O carte construită după sistemul cumpenei de Dumitru Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române, Ne aflăm în faţa unor veritabile recuperări de istorie literară de prof. univ. dr. Dan Mănucă,  Un stimulent pentru a se pune în lumină şi alte exemple de „localism creator” de prof. univ. dr. Liviu Leonte,  Ar fi bine să se urmărească în mod deliberat,  sistematic,  realizarea unor cercetări, foarte necesare, după acest model,  de acad. Constantin Ciopraga şi O lucrare de referinţă pentru viitoarele cercetări de istorie literară, semnat de prof. univ. dr. Dumitru Micu, acela care-şi încheie astfel cuvântul său: „Lucrare realmente ştiinţifică, impecabil documentată, bine scrisă, noua carte a doamnei Lucia Olaru Nenati  va deveni, cu certitudine, titlu de referinţă în viitoarele cercetări de istorie literară consacrate Nordului românesc.”
Cartea decopertează un strat consistent de arheologie culturală în care se regăsesc numeroase fapte de “localism creator” - multe din Botoşani - dar  semnificative pentru harta întregului naţional, al căror element de legătură îl constituie  publicaţiile literar culturale apărute la Botoşani imediat după Marea Unire, Junimea Moldovei de Nord şi Revista Moldovei în ale căror articole-program se află la loc de cinste ideea consolidării culturale a Marii Uniri şi care, prin toate manifestările lor concrete au căutat să slujească acest deziderat şi să sprijine prin toate mijloacele ceea ce astăzi  se cheamă „procesul de integrare” a teritoriilor nou alipite la întregul teritorial românesc aflat atunci în forma sa natural organică. Un capitol special intitulat Efigia eminesciană  este dedicat contribuţiilor substanţiale ale acestor reviste  la propagarea şi cunoaşterea lui Mihai Eminescu.
Lucrarea operează un demers de restituire  a unor personalităţi  mai puţin sau de loc cunoscute, dar care-şi merită reiterarea, precum Constatin Iordăchescu, Tiberiu Crudu, Constatin Oprescu, N.N. Răutu, preot Toma Chiricuţă şi alţii şi produce importante informaţii inedite de istorie literară şi, mai ales,  reconstituie atmosfera generală de avânt naţional ce a generat evenimentul istoric al Marii Uniri de la care se împlinesc acum 90 de ani.  Pentru arealul botoşănean se marchează astfel  o nouă perspectivă asupra trecutului său cultural căci aici este pusă în lumină o adevărată epocă de efervescenţă culturală locală ce  se adaugă la tradiţia culturală deja bogată a acestui ţinut, dar care până acum se întemeia mai mult pe performanţele unor mari personalităţi născute aici însă  realizate şi consacrate în alte zări.   

2. GEORGE VOEVIDCA. VIAŢA ŞI OPERA, Editura Biblioteca Mioriţa, Câmpulung Bucovina, 2007, 160 de pagini.
 Cartea  cuprinde un profil  monografic şi o antologie poetică a operei lui George Voevidca şi constituie  o primă lucrare dedicată acestui important poet bucovinean din perioada Marii Uniri din 1918, altădată o adevărată vedetă literară, colaborator important al revistelor botoşănene Junimea Moldovei de Nord şi Revista Moldovei, apoi pe nedrept  ignorat, o dată cu ocultarea deliberată a întregii culturalităţi organice româneşti, dar mai ales a celei bucovinene, în perioada comunistă. După ce fusese pentru prima dată relevată în cartea anterioară a autoarei, Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, (Ed. Geea, Botoşani, 2000), această nouă carte  aprofundează şi personalitatea  tatălui poetului, folcloristul Alexandru Voevidca, realizatorul celebrei colecţii de folclor bucovinean încă nici azi publicată integral şi care-i poartă numele şi pe baza căreia autoarea a operat altădată reconstituirea cântecelor interpretate de Mihai Eminescu. În acest sens se poate afirma că noua carte are în vizor, de fapt, în  mare măsură nu numai personalitatea poetului, ci Familia Voevidca, în genere, în chip de remarcabil „clan cultural”.
  Amândouă aceste cărţi complementare se încadrează în momentul aniversar al acestui an şi au, pe lângă statutul de restituiri de istorie literară, şi un rost de resuscitare a unor modele culturale atât de necesare, mai ales  tinerei generaţii, azi când panoplia chipurilor exemplare a devenit din ce în ce mai săracă.