Stau pe un linţoliu la soare.
Sar pe arcuri până la stele.
Îmi trag pe mâini mâinile mele,
pe picioare picioarele mele,
în creier atrag creierul meu,
în inima mea ascund inima mea,
în suflet îndes sufletul meu,
intru în mine.
Întâmplarea mă prinde de mână –
e asumarea isterică a prezentului.
Doar în trecut, praf uitat,
mâinile mele nu erau mâinile mele,
picioarele mele nu erau picioarele mele,
creierul meu era întins pe un caldarâm
şi sufletul era plin de iubire.
Dar nu vreau să spun adevărul.
Mâine, în sfârşit, mă voi arăta lumii
cu mâinile strânse la spate,
cu mici spasme de încredere,
voi face balet dezbrăcată, voi fi gata…
(Cristina Alina l. Curelaru – Altare (Antologie de poezie contemporană româno-americană)
|
|
