Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Icoana lui Eminescu
[Pamflet]
de Costel Pricopie [alte lucrari ale acestui autor]

 pamflet
 Mitropolitul Daniel al Moldovei l-a entuziasmat literar pīnă la extaz pe Costel Pricopie prin decizia duhovnicească de a-i răzui īn anul 1995 pe Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu şi Ştefan Luchian, după ce au fost pictaţi īncepīnd cu anul 1991 pe pereţii interiori ai bisericii Uspenia din Botoşani. Unul dintre ei, un oarecare Mihai Eminescu, a şi fost botezat īn biserica Uspenia. Cei patru indivizi necunoscuţi şi aproape analfabeţi au fost răzuiţi din ordinul cucernic al mitropolitului Daniel pe motiv că nu ar fi destul de canonici. Cei trei magnifici rămaşi nerăzuiţi (mitropolitul Daniel, patriarhul Teoctist şi episcopul Calinic) sīnt cu certitudine extrem de canonici. Dumnealor au adus pe deasupra şi o sublimă contribuţie la dezvoltarea spiritualităţii romāneşti. Se īnţelege cu bătaie la cīntar că măreaţa acţiune apostolească a mitropolitului Daniel s-a revărsat şi din superba grijă ca Eminescu, stīnd pictat cot la cot cu numitul Daniel, să nu īncerce cumva un sentiment de jenă, de umilire, chiar de ură mocnită. Şi atunci, īn modul cel mai dumnezeieşte posibil, menţionatul Daniel a emanat porunca aceea crīncen de īnţeleaptă să fie scutit de a mai privi ca ultimul derbedeu complexat şi psihopat către statura copleşitoare de sfīnt al tuturor romānilor... O, dar cine să fie despovărat de răscolirea bătăturilor sufleteşti? Evident, că despre Eminescu īmi este vorba īn gīndirea īnalt novatoare şi profund iubitoare de oameni şi de sine a mitropolitului Daniel!
 Să vorbim deschis despre simţurile noastre curate, dar rămase īngropate adīnc īn noi?! Oare ne putem preface īn tunet răzbunător glasul sugrumat de revoltă neputincioasă?!... Nu există clipă, pe care paşii noştri şovăitori o traversează cu speranţă, să nu fie īmbibată cu mulţumiri fierbinţi ridicate cu smerenie către Atotputernicul Dumnezeu... Slavă ţie, Dumnezeule mare, că ne-ai īnvrednicit cu semeaţa capacitate de a admira īn chip dezlănţuit acţiunile creştineşti ale mitropolitului Daniel!
 Īn mereu-actual-satirica şi pamfletara carte „Maleahi” din „Vechiul Testament”, se menţionează că Dumnezeu a grăit cu tărie către preoţii-neam-de-traistă, adică păcătoşi pīnă la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfīntul Duh: „vă voi mustra sămīnţa şi vă voi arunca baliga īn faţă, baliga de la sărbătorile voastre, şi veţi fi luaţă īmpreună cu ea.” Beneficiind de un asemenea īndemn dumnezeiesc, tot să devii un fioros şi neīndurător vīnător de mitropoliţi īnfrăţiţi cu Diavolul! Dar īn cazul mitropolitului nostru drag şi nepreţuit, care să fie cea mai indicată baligă? Cea de cal sau cea de vacă? Īnclinăm să credem că baliga de vacă este deocamdată cea mai recomandabilă pentru menţionatul ipochimen drăcovenesc. Ne simţim obligaţi, totuşi, să aducem ceva critici severe Atotputernicului Dumnezeu, fiindcă, īn rodnica sa activitate de creare a totului din nimic, a omis, deh, alcătuire dormitīnd īn bocanci şi limitată este şi ’mnealui, să inventeze un animal care să producă la comandă o baligă semnificativă şi consistentă, tocmai bună de folosit pentru răsplătirea faptelor duhovniceşti ale unor īnalte făţuce bisericeşti. Ne gīndim noi, īn generozitatea cu care ne-a īnzestrat Dumnezeu, să suplinim această uriaşă lipsă a creaţiei divine prin unele mici glume şi prin unele smerite īmpunsături satirice. Ne vom strădui să procedăm īn aşa fel, īncīt respectiva podoabă a credinţei creştineşti să ajungă a duce dorul după amintita baligă de vacă! Prin urmare, să aşternem peste mitropolitul Daniel biciul crīncen al pamfletului!... Adică să ridicăm cuvīnt de preamărire a faptelor cucernice comise cu frică de Dumnezeu de acest mitropolit ales pe sprīnceană. Chiar şi episodul cu raderea lui Eminescu de pe pereţii bisericii Uspenia să fie văzut cu ochii īnlăcrimaţi de bucurie, de fericire şi de aplaudare frenetică. Dacă nu ar fi fost această firească punere a lucrurilor īn ordine, nu s-ar mai fi putut strecura canonic şi cum se cuvine bărbuţa īnţeleaptă a unor iubitoare, cuvioase şi cinstite obraze creştineşti. Aţi văzut, stimaţi compatrioţi şi drept-credincioşi?! Nimic injurios nu a emanat din aceste rīnduri. S-a profilat doar o īmboldire făţişă la īmpăcăciune şi la uitarea păcatelor cuibărite la pieptul īncăpător, ca o prăpastie fără fund, al mitropolitului Daniel.
 Acest teribil slujitor al Domnului are nevoie permanentă de slugi... Preoţii, slugile lui preferate, se deplasează cu umilinţă la porunca mitropolitului Daniel!... Fie individual, fie īn grupuri mici, fie īntr-o mare adunătură, preoţii merg īncovoiaţi, īncocīrjaţi... Preoţii se preling dinaintea mitropolitului Daniel... Şi īşi strigă dorinţa de a-i admira Marele Dos. Cu discreţie şi cu duioasă dragoste către Dumnezeu, Daniel se īntoarce cu Marele său Dos către preoţi. Preoţii īi dezvelesc Marele Şezut, īl mīngīie cu elan, īl sărută cu evlavie, īl parcurg lingual cu abnegaţie şi īn direcţii profunde, adică īl vorbesc de bine īn pierdere de sine... Dacă asta vor preoţii, asta Daniel le dă...
 Oare am boţit cu ceva ţinuta gītoasă a īnaltului ierarh Daniel?! O, nu! Atunci, să ne pornim voiniceşte pe aruncat cu laude īn stil nemiluita peste mitropolitul Daniel, pentru a-l īndupleca să nu-şi aplece urechea la cīrtitorii, care ar dori repictarea lui Eminescu la locul acela, de unde a fost răzuit cu făţarnică īngīmfare ortodoxă. Să īncropim la repezeală un scurt pasaj de osanale, pe care să i le oferim mitropolitului Daniel, suerbul creştin care a poruncit măreaţa acţiune de coborīre de pe pereţi a lui Eminescu. Pentru o mai lesnicioasă exprimare, propunem ca „īnalt-prea-sfinţia sa”, prescurtat „Ī.P.S.”, să fie pronunţat „Īpeseea”. Ascultaţi-ne niţeluş!... Īpeseea Daniel este gingăşia īnmiresmată a vīntului uşor de primăvară care trezeşte la viaţă gīza amorţită de ger, firul de iarbă care a aţipit cu gīndul la Dumnezeu cel Atotputernic... Desigur, se poate merge pīnă la javra din coteţul plin de păduchi evident creştinaţi, că altfel nu se poate īnchipui o viaţă croită fără credinţă. Īpeseea Daniel reprezintă o īngemănare, putem spune chiar o aglomerare, de calităţi cald-umane şi īnalt-prea-sfinte, la care s-au adăugat īn straturi diluviene īnvăţătura cuprinzătoare a legendelor, poveştilor şi a altor năzbītii biblice, slujirea profundă a interesului turmei de oi şi căpriţe, ca şi o totală desprindere de ispitele trupului. Acestea au fost trecute cu īnţelepciune īn contul sufletului propriu care, nu-i aşa, nu prea are pofte pămīnteşti, fiindcă şi acestea au fost transferate cu bunăvoinţă īn mīna lui Dumnezeu. Īpeseea Daniel cucereşte prin lărgimea sa morală, subjugă prin largheţea sa spirituală, īnvăluie prin lejeritatea harului divin pe care l-a căpătat īncă din burtică de la mămicuţa sa, poate chiar şi mai de dinainte oleacă, acolo, cu vreo cīteva secunde. Ce mai la deal, la vale, Īpeseea Daniel este un Ceahlău al ortodoxiei romīneşti, o Niagară a cuvīntărilor evlavioase şi o Sahară a ideilor nobile, generoase pīnă la marginea de niciunde a Universului... Credem cu suficient temei că oricine şi-ar dori să fie lăudat īn maniera aceasta... Ar fi fericit pīnă la sfīrşitul zilelor, zău că da, pentru că a fost felicitat cu asemenea īntorsături meşteşugite de frază...
 Fiindcă sīnt atīţia poftitori, harnicii pupători fundamentalişti se confruntă cu o īnghesuială drăcească la depunerea de ofrande pe Marele Dos... Se calcă bieţii trepăduşi pe bătături de ne apucă mila... Pentru a se ocoli pe viitor asemenea busculade, tamponări, īnghionteli, să se caute grabnic bogătani cu frică de Dumnezeu, care să doneze din gros, ca să se adune o sumă frumuşică, tocmai bună pentru o operaţie medicală de umflare a Marelui Dos... Ar merge o supradimensionare pīnă la zece hectare buca. Şi ca astfel, mitropolitul Daniel să dispună, după dumnezeiasca operaţie, de un Popou pentru tot poporul īndobitocit de ifosele lui de reformator al credinţei noastre strămoşeşti. La īnmormīntarea lui Daniel, Marele său Dos să fie tranşat şi īmbucăţătălit, pentru ca mulţi flămīnzi să beneficieze de o bucată de anafură! Asta pupăm, asta să păpăm!
 Īntrucīt această intervenţie chirurgicală a fost aplicată doar pe cuconeturi, pentru a le rotunji acele părţi esenţiale şi inteligente, ne vedem siliţi să lansăm o contrapropunere cu realizare imediată. Această soluţie nu ne-a trecut prin cap numai pentru a satisface gloata fudulă de pupăfundişti, ci şi din spaima ca sărmanului mitropolit să nu i se tocească Marele Dos. Trebuie luate măsuri radicale, pentru a se evita dezastrul naţional, acela ca Daniel să rămīnă fără fese! La primejdii astronomice, este necesar să răspundem cu acţiuni ferme! Să fie grabnic ruptă īn două această perspectivă apocaliptică! Altfel, ar veni sfīrşitul lumii peste noi!
 Statul să dăruiască īn scopuri caritabile vreo paişpe-cinşpe kile de aur, din care să se toarne potcoave şi caiele. Vom potcovi centimentru de centimetru Marele Dos al mitropolitului Daniel. Īn felul acesta, procesul de eroziune al Marelui Dos se atenuează semnificativ sau chiar se anulează. Nu e aşa, drept-credincioşi, că e o bagatelă de efort financiar pe līngă enormele cīştiguri creştineşti?!... Doamne Dumnezeule mare, ajută-ne să salvăm de la degradare īnalt-prea-sfīntul Mare Dos al īnalt-prea-sfīntului mitropolit Daniel!!
 Am fost acaparaţi īn īntregime de osanalele adresate mitropolitului nostru drag... Să-i mai aruncăm cīteva vorbe de proslăvire... Poate ne vom īntreba: de unde se deduce că mitropolitul Daniel īşi consideră Poponeţul drept odor sfīnt? Răspunsul este foarte simplu şi la īndemīna oricui: odată ce el este sfīnt, īnseamnă că şi Funduleţul lui este sacru... Lămurit, nu?!... Īntrebare: dar de ce Daniel este sfīnt?... Răspuns: Daniel este sfīnt pentru că are hachiţe de sfīnt, adică este intolerant şi răzbunător...
 Se călăuzeşte īnalt-prea-ridicatul Daniel după isprăvile grozave ale īnainte-mergătorilor... Dacă apostolul Pavel a incendiat biblioteca din Efes, de ce nu s-ar manifesta şi Daniel la fel de elegant?! Fiindcă pīnă la Efes este cale lungă şi nu l-ar lăsa localnicii să mai pună de un rug creştinesc, atunci Daniel se va năpusti cu fală asupra Botoşaniului. Se va arunca apostoleşte peste biserica Uspenia.
 Dar lui Daniel, incendierea unei biserici i se pare un lucru de nimica. Mintea lui īngerească a născocit o lucrare cu mult mai īnălţătoare. A călcat dumnezeieşte īn picioarele lui īncopitate dragostea noastră pentru Eminescu. Sfīntul nostru poet a fost terfelit de acest fantastic monument al creştinismului. Daniel-incendiatul-de-credinţă s-a prefăcut īn Daniel-răzuitorul. Ne abţinem să spunem că s-a comportat precum cel de pe urmă boschetar jegos şi nesătul, luat cu preşul şi dus cu sorcova... Daniel a emis acea poruncă urieşească de răzuire a lui Eminescu şi de īnlocuire a chipului poetului cu o căpăţīnă idioată de bebeluşă īnconjurată cu aripuţe... Cum dracu’ se numeşte īn limbaj bisericesc?!... A, parcă heruvim... Nimeni nu l-a putut opri pe acest cumsecade mitropolit din opera lui de scrijelitor şi demolator de sfinţi şi de icoane... Dacă Daniel este Dumnezeu!... Şi dacă Eminescu este un analfabet necunoscut!... Să păstrăm o discretă tăcere despre complexele de inferioritate şi accesele de zărgheală, chiar dacă nouă ni se par a fi prea evidente īn cazul acestui mitropolit... Nici un alt popă, oricīt ar fi fost de sărac cu duhul, nu ar fi fost īndrăznit să se īnfrunte īn văzul lumii cu Eminescu! Ca batjocura lui Daniel să fie colţuroasă şi lustruită, neparşivul şi nepeşcheşomanul mitropolit se lăţeşte ca personaj central la sărbătorirea lui Eminescu īn biserica Uspenia... unde a fost botezat poetul nostru...
 Doamne Dumnezeule mare, cum de nu se despică pămīntul sub copitele lui Daniel, ca Iadul să-l īnghită şi să nu-i mai dea drumul īnapoi niciodată?! Din Iad a apărut Daniel! Īn Iad să se īntoarcă! Şi să se canonească o veşnicie! Acolo īi este locul, īn Iad, şi nu printre oameni cu frică de Dumnezeu!
 Pīnă la pronunţarea pedepsei divine īmpotriva acestui blasfemiator, să ne dorim ca, īn cursul existenţei lui trecătoare, răzuitorul Daniel să aibă o tresărire de conştiinţă şi să se spīnzure de limbă şi să-şi jupuiască pielea de pe el cu mīna proprie. Noi, atunci, nici măcar nu vom avea puterea să ne bucurăm, fiind prea ocupaţi cu slăvirea lui Dumnezeu, care, īn sfīrşit, l-a luminat pe Daniel să recurgă la singura acţiune sănătoasă din viaţa lui de dărīmător de icoane romāneşti!
 Dracii din Iad să te sfīşie īn mii de fărīme, mitropolitule Daniel! I-ai depăşit īn cruzime, Daniele, pe criminalii aceia sceleraţi care se īntorc rīnjind la locul fărădelegii lor! Să fii blestemat īn veci, blestemăţie a naturii! Ne apucă scīrba numai cīt ne gīndim la tine, mitropolitule! Ah, şi nu avem curajul să-ţi azvīrlim īn faţă că eşti o scīrnăvie greţoasă! Nu īndrăznim să spunem că eşti o lepădătură īmpuţită! Nici pomeneală să declarăm īn gura mare că eşti o javră răpănoasă şi ticăloasă! Nu vom sufla o vorbă că eşti o scursură fandosită, o canalie spurcată! Ar trebui să rostim aceste cuvinte frumoase şi adevărate, dar nu dorim să ne punem pielea pe băţ... Cine eşti tu, gīnganie de Daniel, de ai cutezat să te măsori cu Eminescu?!
 Noi, nevrednicii, putem să ne mai ascundem sentimentele de greaţă pīnă la decartare, faţă de făptaşul oribilei crime ce s-a săvīrşit īmpotriva poetului nostru naţional?! Īn orice individ, care a contribuit fie cu gīndul, fie cu fapta, fie cu porunca īnalt-prea-idioată, noi vedem un reprezentant al īntunericului, un drac īn veşminte preoţeşti. Şi acea arătare este pentru fiecare dintre noi un duşman personal! Şi vom zice mereu: „Piei, Satană-īn-sutană!!! Să dispari din calea noastră, pocitanie de om iubitor de oameni!!!”
 Mitropolitule Daniel, eşti un Antihrist ce te-ai ascuns dibaci sub haina credinţei! Ca să ne provoci crampe privirii īncrezătoare īn bunătatea omenească. Ai inima īnăclăită īn sīngele a zece regimente de draci īmpieliţaţi! Ca să ne īntorci pe dos sentimentele şi gīndurile de copii īndrăgostiţi de cerul căzut printre stele şi īnserări senine. Şi ca să ne torni otravă īn aripile visului. Să te sfīrtece viperele adīncurilor, fiindcă ne-ai răsturnat īn batjocură pe piept un munte de copite de buhai negri şi căpiaţi!
Oare, pīnă acum, noi ziserăm vreo vorbă destul de urītă īn contra la matale?! Cīnd nici pentru matale nu prea mai există Dumnezeu, fiindcă l-au omorīt preoţii bucăţică tăiată cu bucăţică de la gura credulilor!... Nu-i aşa că-ţi vine să te zideşti īn fiecare zi la temelia cuvīntărilor tale prea-creştineşti?!... Noroc de aceşti drept-credincioşi... care au fost semănaţi de bunul Dumnezeu prin preajma ta... ca să te īmpiedici de ei... ca astfel să poţi apuca pe calea cea dreaptă, netedă şi luminoasă a creştinismului... Recunoaşte cinstit că nu ai făcut vreun efort interior deosebit ca să-ţi īndrepţi obrazul groscior către Dumnezeu... Asta nu te īmpiedică să crezi că ai devenit atīt de profund, īncīt īţi este teamă că nu vei mai pricepe ce spui... Măi mitropolitule, nu vrei să te retragi la vreo mīnăstire izolată din creierii munţilor ca simplu grăjdar?!... Ca īn singurătate să-ţi binecuvīntezi nestingherit de nimeni deşteptăciunea nemărginită... Ca frumoasă răsplată să te aştepte īn Ceruri pentru o asemenea apreciere cuminte... Ah, cīt de creştin adevărat te prezinţi dinaintea cugetului tău imaculat!... Nu degeaba ţi-ai iţit spre marea şi dreapta credinţă năsucul drăguţel precum broaştele din smīrc...
Oricine poate bănui că ne-a făcut o sălbatică plăcere să-l lăudăm pe mitropolitul Daniel! Sperăm, ca la mintea lui enormă, să-l īmpingă păcatul să-l dea īn judecată pe marele poet pentru insultă şi calomnie! La credinţa ta, mitropolitule Daniel, orice este posibil, chiar şi răstignirea lui Eminescu!... Haide, mitropolitule, că am şuguit puţintel... Eşti doar o Satană-īn-sutană mică şi scumpă... Simpaticule cu stropi!... Frumosule cu spume!... Deşteptule cu bulbuci!... Adoratule cu tornade!... Auto-adoratule cu apocalipse!... Te rugăm respectuos să nu poi prea mult la inimă aceste glume şăgalnice, fiindcă te aşteaptă prostimea s-o īndobitoceşti cu vorbele tale evlavioase, cu purtările tale cucernice, cu ochii aceia blīnzi şi inspiraţi de Dumnezeu... La toţi dracii, ni se pare că avem dreptate!... Şi nu am fi dorit!... Jurăm pe clopotniţa credinţei tale, ce naiba!... Consideri, dragă Daniel, că nu te-am ridicat suficient pe cric, de pe cric pe piedestal, de pe piedestal pe crucea de la Trei ierarhi?!... Cum ţi-au sunat pīnă acum omagiile ce ţi le-am prezentat pentru neguţătoria ta cea isteaţă-foc cu Eminescu?!...
 Doar un nedus la biserică poate să procedeze ca Daniel-Antihristul!! Daniel, īn grandomania lui debordantă, l-a coborīt pe Dumnezeu din Cer şi l-a bătut īn cuie pe cruce!
Noi īl gīndim pe Dumnezeu ca fiind drept şi iubitor de oameni... Şi Eminescu a fost iubit de Dumnezeu... Şi ne-a iubit şi pe noi cīnd s-a īndurat să ni-l ivească pe Eminescu... Eminescu este lucrarea lui Dumnezeu... Aşa cum cu evlavie ne īnchinăm la Dumnezeu, tot aşa ne īnclinăm cu recunoştinţă dinaintea lucrurilor ieşite din mīna lui Dumnezeu... Eminescu este o persoană divină, pentru că are semnul eternităţii pe frunte... Eminescu este un sfīnt, un fragment al lui Dumnezeu pe Pămīnt...
A te lega cu gīnd viclean de darurile divine īnseamnă a te război cu Dumnezeu... Īnalt-prea-nesăbuitul, care s-a luat la trīntă cu Dumnezeu, este mitropolitul Daniel! El se străduieşte să ni-l smulgă pe Dumnezeu din inima noastră naivă şi īnsetată după iubire şi dreptate. Hrănindu-şi iluzia că a şi izbutit, l-a īnhăţat pe Dumnezeu de o mīnă şi l-a ţintuit pe cruce cu piroane ruginite de fier! Ca Daniel să rămīnă fără rival īn faţa noastră! Ca să se prezinte, īnalt-prea-isteţelul-mamii, drept Dumnezeu, şi nu ca un oarecare şi nevrednic slujbaş al Domnului!
Să adunăm din toate colţurile frumoase şi senine ale sufletului nostru frīnturile de dumnezeire care mai pīlpīie de viaţă curată! Să lipim īntre ele aceste firimituri de sfinţenie, ca să-l reclădim pe Dumnezeu cel Atotputernic, Bun şi Drept! Să-l reinventăm pe Dumnezeu! Să-l reīnviem īn sufletul nostru cald şi mărinimos pe Dumnezeu!
Să mergem cu palmele goale, cu pieptul descoperit, cu fruntea īmpăcată cu destinul nostru, către crucea pe care a fost răstignit Dumnezeul nostru, cel din inima noastră, din Cerul nostru, din umanitatea noastră! Şi cu suflet iubitor şi netemător să smulgem piroanele ruginite din braţele lui Dumnezeu! Să-i dăm lui Dumnezeu viaţă din viaţa noastră! Ca Dumnezeu cel īnviat din moartea vremelnică să ne remodeleze mai frumoşi, mai īnţelepţi, mai buni.
Dumnezeu să ne ierte păcatele! Şi să ne īnţeleagă marele păcat al spaimei de frica din noi! Dumnezeu să ne dea şi nouă puterea de a ierta! Să-l iertăm şi pe cel care a cutezat să-l răstignească pe Dumnezeu!
Să ridicăm ochii şi glasul către stelele şi Soarele de pe Cer. Bine ai revenit, Dumnezeule mare, īn sufletele noastre flămīnde după lumina şi dreptatea ta! Şi nu ne părăsi, Doamne, fiindcă nici noi nu ne-am lepădat de tine!
Să rīdem, oameni buni!... De noi... Cu durere sfīşietoare, s-o spunem deschis: nu putem rīde de noi, fiindcă sīntem īmpiedicaţi... Nu principala piedică, fiindcă ar īnsemna că mai sīnt şi altele, ci singura piedică sīntem noi... Cu laşităţile noastre... Cu dulcea noastră comoditate... Cu frica noastră faţă de pīinea cea de toate zilele... Vina ne aparţine īn totalitate, fiindcă ne-am obişnuit să fim nişte boi cu jugul pe grumaj, mai ales atunci cīnd paştem ciulinii credinţei oferiţi īn derīdere de tot soiul de mitropoliţi... Cīnd vom face un mic pas hotărīt īn direcţia recuperării demnităţii noastre uitate, pierdute, furate?!... Cīnd ne vom aduce aminte că sīntem romīni, şi că din adīncul fiinţei noastre s-a ivit partea noastră cea mai bună şi mai frumoasă, care este patria Eminescu?!... Cīnd atīţia anonimi au murit pentru patria numită Romīnia, noi de ce nu am putea īnvia īn patria sufletului numită Eminescu?!... Renunţīnd să mai dăm vina pe alţii, ne vom asuma un destin, care oricum era al noastru!... Să ne despărţim zīmbind de reţinerile noastre, care sīnt străine de omul drept şi senin!... Şi de noi depinde ce vrem să fim!... Ne vom mulţumi cu grandioasa condiţie de viermii umili călcat pe bătături de puternicii zilei şi de deţinătorii mesajelor Dumnezeului lor?!...
Toate acestea au fost simţite, gīndite şi rostite īn numele dreptului nostru sfīnt de a ne iubi şi de a ne apăra patria numită Eminescu!
Cīt priveşte comedia satirică şi erotic㠄Icoanele haiducului Coroi”, autorul ei, Costel Pricopie, s-a străduit din răsputeri să nu strecoare nici un fel de aluzie răutăcioasă la evenimente actuale. Chiar ne avertizează cu īnduioşare că personajele şi īntīmplările relatate cu decenţă şi cuminţenie nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea noastră neliniştită. Asemănările cu indivizi şi fapte concrete sīnt regretate şi repudiate cu sinceritate de autorul acestei comedii satirice. Ne aflăm īn īntregime pe ogorul ficţiunii artistice!
Şi după cum s-a mai povestit, mitropolitul Daniel al Moldovei l-a entuziasmat literar pīnă la extaz pe Costel Pricopie prin decizia duhovnicească de a-l răzui pe Mihai Eminescu...

Costel Pricopie
 Costel Pricopie s-a născut la 26 ianuarie 1953 īn oraşul Panciu din judeţul Vrancea. A absolvit īn anul 1976 Facultatea de Filozofie-Pedagogie-Limba romānă a Universităţii din Bucureşti. Īn prezent este profesor de liceu īn municipiul Botoşani.
   A publicat construcţia dramaturgic㠄Tetralogia reīntoarcerilor permanente” alcătuită din „Trilogia romān㔠ce conţine piesele de inspiraţie istorică: „Zidul de cenuşă”(1991), ”Stīlpul de cear㔠(1993) şi „Testamentul de piatr㔠(1992), şi din comedia satiric㠄Opriţi defilarea cortegiului academic! sau Minunata aritmetică imbecil㔠(1995).
   A tipărit īn anul 1996 comedia pentru copii „Pragul de lumină”.
   A  publicat  541  fabule  īn   proză  adunate  īn       8 volume: „Leac din limbă de şarpe” (1997; 42 texte), „Otrăvuri pentru capcanele rīsului” (1998; 40 texte), „Leul cu ochelari de argint” (1999; 48 texte), „Permanenta eclips㔠(1999; 1 text), „Ademenirile păianjenului cu cruce” (2000; 44 texte), „Neliniştea florilor de nuc” (2001; 210 texte), „Păstorii binecuvīntatelor obiceiuri” (2002; 71 texte), „Satana-īn-sutan㔠(2003; 85 texte).
   Īn noiembrie 2003, a publicat romanul erotic „Cuvioasa Lindia”.
   Īn mai 2004, i-a apărut farsa erotic㠄Spovedaniile haiducului Coroi”.
   Īn octombrie 2004, tipăreşte grupajul de 16 scenete umoristice „Tīrguieli cu iubiri contrafăcute”.
   Īn februarie 2005, este publicată comedia satiric㠄Răsturnările preotului Gligore Draconu”.
   Īn decembrie 2005, este tipărită comedia-fabul㠄Un peşte pe uscat”.
 Īn aprilie 2006, este publicată colecţia de 96 glume erotice „Felicitări provocatoare”.
 Īn decembrie 2006, este publicată comedia satiric㠄Bacalaureatul exmatriculaţilor”.
 Īn martie 2007, este tipărită comedia satirică şi erotic㠄Icoanele haiducului Coroi”.

Revista „Romānia viitoare”
- supliment literar-
Bucureşti
2007

„Romānia viitoare”
Publicaţie progresistă, de opinie şi atitudine cetăţenească
Editor: Asociaţia „Romānia viitoare”
Adresa redacţiei: Str. Novaci, Nr.11, Sector 5, Bucureşti
OSIM nr. M/06262       ISSN 1583-3925
Apărut: 8 martie 2007
© Costel Pricopie / Icoanele haiducului Coroi
Toate drepturile (şi riscurile) īi aparţin autorului.



Comentariile cititorilor
SxttkUNrVCBA [10 July 2011 | 06:37:04]
Way to go on this essay, hleped a ton.
TsbUnwBddETFRHeV [10 July 2011 | 21:37:28]
TgejPpyPHWbj [13 July 2011 | 06:16:26]
rABCXshEYpTzbbhQe [15 July 2011 | 03:57:23]
PKrbEKnh [15 July 2011 | 13:24:25]
PAZqnsvjDypoFxAGQu [17 July 2011 | 06:02:14]
hnwOCpLEPrQTIQmh [17 July 2011 | 09:26:00]
FgaIXaKZiXFeVQhXFA [18 July 2011 | 05:12:46]
PiKmmHJmIMEj [21 July 2011 | 09:54:38]
gAatjAgvfRjzHTeyEs [21 July 2011 | 12:27:41]
QykMlnIqCMqr [24 July 2011 | 06:29:29]
sDIJOcFBUCEatpzeE [25 July 2011 | 03:57:10]
NuQZeSlJaxTSfpO [25 July 2011 | 06:23:13]
yhsvuRvDL [25 July 2011 | 07:53:02]
zUYAucEgyGUyq [28 July 2011 | 06:37:29]
QFOcgdYsPqmXLeFmH [30 July 2011 | 05:59:19]
lqYkcJMDZwsrUfGTOVd [30 July 2011 | 08:38:51]
lLGThtEPQEed [02 August 2011 | 04:40:31]
yIebspfEcMkOKRunZNg [05 August 2011 | 06:41:33]
iTXVkokcyhNr [01 January 2012 | 16:22:29]
HHIS I shloud have thought of that!
BxxVfkHJ [02 January 2012 | 11:53:34]
xcDOjQnlt [31 January 2012 | 11:31:16]
colchicine 395915 tamoxifen zcle
YabTjgIkhSgcGVBAPv [07 July 2012 | 23:19:51]
OsJhIcbCGqrZYuEC [07 October 2012 | 03:18:45]
Qe9ld77u [28 April 2014 | 22:11:05]
Ce ziceti de un pecirot pe mai multe bloguri care sa se numeasca:\"Foreign Books Challenge\"?M-am gandit ca blogurile care vor sa participe sa selecteze cate 10 carti din strainatate a caror drepturi sa nu fi fost achizitonate in Romania.Perioada de desfasurare o vom stabili ulterior in functie de numarul blogurilor participante.Putem convinge astfel editurile din Romania sa achizitioneze cele trei carti finaliste.Va place ideea?Intra pe We love books si inscrie-te!!!62 a
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Spun şi īngerii poveşti      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Cel mai simplu poem      [Poezie]
de Vasile Iftimie
Iubire, tu…      [Proză]
de Filip Militeanu
Icoanele haiducului Coroi      [Teatru]
de Costel Pricopie
Icoana lui Eminescu      [Pamflet]
de Costel Pricopie
Estivală      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Scrisoare pentru mama      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Cei şapte diaconi      [Poezie]
de Theodor Damian
Portretul lui Rilke      [Poezie]
de Gellu Dorian