Alai de frunze ce acum sunt moarte Mai au doar un dar: Un ultim vals cu vântul Şi-apoi intră în neştire Şi nu mai poate nici cuvântul, nici gândul Să le reînvie.
Toţi se uit-absent, Toţi ştiu că viaţa-i efemeră, Şi că murim latent Şi unii ştiu că moartea nu e moarte, Ci e doar un efect, Că viaţa veşnică nu e departe. Credinţă şi închinare.
Priviri pierdute în depărtări, Oameni fără credinţă în ei, Oameni ce regretă. Oameni care nu ştiu ca toamna-i ca o egretă. A trecut, totuşi, un anotimp peste Dorohoi Cu aripi de şindrilă, Vor veni probabil altele noi Şi oamenii vor mai uita de milă, Vor uita că a fost vreodată toamnă, Vor uita că există şi teamă, Vor uita copiii ce mor pe stradă, Vor uita de freamăt. Se vor uita pe ei…
Daniela Bejinariu, clasa a VII a A, Şcoala Generală nr 5 Spiru Haret , Dorohoi Poezia a obţinut premiul III în cadrul concursului Saşa Pană , ediţia a II-a , "A mai trecut un anotimp peste Dorohoi".
|