Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (X)
[Analiză literară]
de George Manole [alte lucrari ale acestui autor]
Cărţi fundamentale
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (X)
Ce este de fapt Proiectul? Nimic altceva decât un pariu existenţial al cuiva. Este un fel de miză pe care şi-o aruncă în faţa sa cineva şi din care îşi face reper şi îndreptar de conduită. Acelaşi proiect poate fi bun pentru unii şi rău pentru alţii. De aceea se întreabă Liiceanu: „Or, câţi oameni sunt dispuşi să recunoască faptul simplu că matca în care şi-au aşezat viaţa sa o pare a ei n-a fost cea bună? Că proiectul care le-a reglementat viaţa a fot greşit şi că datorită lui viaţa lor este un eşec?”
De aici şi părerea lui Liiceanu că n-ar fi normal ca puţina judecată a unui om s-o considerăm prostie, tot la fel cum nici oligofrenia n-ar fi bine s-o asociem prostiei fiindcă ea nu interesează decât psihologia. De aceea, continuă Liiceanu să spună: „Un om prost în acest sens este un om ineficace sau cu un randament scăzut şi prostia lui nu-l afectează, sau nu-l dezavantajează decât pe el.”
Cea mai periculoasă, în concepţia filozofului, a fi prostia ca încremenire în proiect, deoarece ea este specifică şi unui IQ ridicat, cu o inteligenţă strălucită. Spune Liiceanu: „Prostia nocivă, prostia care poate ajunge să catastrofeze mulţimi de oameni, popoare întregi şi omenirea toată nu este banala prostie pe care o poţi întâlni la colţ de stradă, ci prostia ca încremenire în proiect. Prostia aceasta se poate lua, se poate transmite, ea poate fanatiza oameni, îi poate vrăji, în numele ei se poate tortura şi ucide, din cauza ei se pot declanşa războaie. Prostia ca încremenire de proiect este prostia care face istorie şi care explică bună parte din istoria noastră.”
Părerea mea este că multe partide politice de
la noi, dacă nu chiar toate, sunt exemple strălucite ale prostiei ca încremenire de proiect. Se menţin şi azi, când bat la porţile Europei, la nivelul unor doctrine depăşite, recurg la manifestări atitudinale specifice interbelicului sau, mai grav, epocii comuniste, nu au putere de adaptare, primează interesul personal al membrilor din capul oricărei liste. Neputinţa de a se reforma a unui partid nu este altceva decât exemplu de prostie încremenită în proiect. Şi pornind de aici, putem admite o lege a împiedicării traseismului politic? Eu cred că nu. Trecerea de la un partid la altul ar asigura „descremenirea” din proiect a prostiei, dând voie să se desfăşoare acelor proiecte care nu riscă să devină refugiul prostiei. Iată de ce, personal, sunt de acord cu gestul politic al lui Mihai Mălaimare. Simţindu-se în PSD blocat în proiectul său, şi-a ales alt proiect pe care l-a supus instanţelor critice (vezi „Demisia”), n-a ascuns nimic, a făcut-o din vreme şi destul de transparent, într-un cuvânt, s-a descremenit. Căci spune Liiceanu: „Viaţa unui om inteligent se hrăneşte din conştiinţa puţinătăţii certitudinilor noastre şi din disponibilitatea de a cerceta îndreptăţirea unui alt punct de vedere. Înainte de a fi solidar cu proiectul meu, sunt solidar cu distanţa care mă desparte de geneza lui şi de experienţa limitată a vieţii mele. Inteligenţa este, de aceea, permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu.”
Cultivând paradoxul alături de demersul peratologic, Liiceanu pare a ne deruta cu cele citate mai sus. Astfel că vor fi unii care vor înţelege gestul lui Mihai Mălaimare, dar nu pot găsi o „filozofie” pozitivă care să scuze trecerea primarului de Dorohoi, domnul Lungu, la PD? Poate aceea în care Liiceanu vorbeşte despre „Prostul care prosteşte”. (Va urma) (Georgică MANOLE)

Comentariile cititorilor
Aurel Popescu [25 January 2007 | 19:15:29]
Îl apreciez pe publicistul Georgică Manole pentru modul în care l-a abordat pe Patapievici şi pe Liiceanu. Deasemenea cred că eseul Ierbarul cu ...arici poate fi considerată oricând o lucrare de pedagogie
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Georgiana ELEZĂU –o tânără ce speră să ne cucerească      [Poezie]
de Georgiana Elezău
Memorii      [Scrieri documentare]
de Demostene Botez
Jurământul lui Hipocrate      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Grupaj de poezii      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cartea cu anecdote circumcise      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Crocodilul de Botoşani şi mătuşa      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Muribunda      [Proză]
de Viorel Buliga
Decebal Gavrilescu      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Dumitru Petraş – un poet ajuns la vârsta semicentenară      [Poezie]
de Dumitru Petraş
Iluzie adevărată      [Poezie]
de Lavinia Anghel
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Alexandru Căzăcuţ
Fericirea s-a ridicat viguroasă din mormînt      [Schiţe]
de Costel Pricopie
Petec de toamnă      [Poezie]
de Cristian Bejan
Strămoşii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Corespondenţa prof. Iosif E. Naghiu cu academicianul Mihai Ciucă      [Cronică]
de Paul Ungureanu
Mihai Ciucă în Jurnalul Marthei Bibescu      [Scrieri documentare]
de Paul Ungureanu
Eseu cu… papuaşi      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Plecarea din Troia      [Poezie]
de Viorel Buliga
„Fulgerul”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
La Ipoteşti, pentru Eminescu      [Scrieri documentare]
de I.D. Marin
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (X)      [Analiză literară]
de George Manole