91. Rezonanţa biblică a discursului comunist: Am întâlnit-o explicată de Cristian Pătrăşconiu în eseul Mistica naţionalismului românesc din Timpul nr. 4/2003: De altfel, întreg discursul pe care se fundamentează comunismul are formule cu rezonanţe biblice. Aproape nimic din recuzita retoricii ecleziastice nu lipseşte structural şi formal comunismului: nici noua Lege (eliberarea de sub tirania Capitalismului, emanciparea ), nici Profetul (Marx ale cărui vorbe indică direcţia în care poate fi obţinută mântuirea ), nici templele (comunitatea aleasă a proletarilor, Partidul, Statul ), nici ucenicii (nu e cazul să-i numim aici, simpla înşiruire a numelor celor mai importante ar ocupa un spaţiu prea mare ), nici Decalogul (e drept, acesta va fi schimbat de mai multe ori, după necesităţi), nici promisiunile de mântuire (neapărat colective), nici Infernul (cine nu e cu noi e împotriva noastră). 92. Declinul Americii: Constatările aparţin lui Emanuel Todd: 1. Statele Unite sunt pe cale de a deveni o problemă în lume; 2. Sunt factor de dezordine internaţională fiindcă unde pot stârnesc dezordinea şi incertitudinea; 3. Guvernul SUA aplică un model strategic clasic, dar neadaptat unei naţiuni de scară continentală (strategia nebunului ); 4. SUA domneşte în lumea întreagă prin teroare; 5. SUA pune, de multe ori, aliaţii săi (Germania, Franţa, Anglia) în stare de perplexitate şi jenă; 6. Din cauza SUA, trei ţări ca Rusia, China şi Iranul care au ca priorităţi absolute dezvoltarea economică, sunt nevoite să recurgă la preocupări strategice pentru a face faţă provocărilor ei; 7. Are tendinţe de unilateralism în decizii; 8. SUA ridică terorismul la rangul de forţă universală tocmai pentru a instituţionaliza o stare permanentă de război la scara planetei; 9. SUA niciodată nu poate (sau nu
vrea) să-şi explice reacţiile; 10. America e rea prin natura ei; 11. America e atotputernică (hiperputere); 12. Există o Americă exagerată în dimensiunea răului uneori, însă în cea a puterii întotdeauna; 13. Impune universalizarea limbii engleze. 93. Întrebarea Pleşu: Cum se vede România când te întorci din străinătate? 94. Nesfârşita Duminică Kafkiană: Aspectul a fost sesizat de B. Fundoianu într-un dialog kafkian cu referire la complexitatea acestei lumi: Le Lundi existentiel et le Dimanche de l`histoire. Leon Volovici ar traduce astfel citatul din franceză: Eşti hărăzit unei mari zile de Luni! Dar Duminica nu se va sfârşi niciodată. 95. Metoda vocaţiilor Volovici: Este tema cărţii Apariţia scriitorului în cultura română de Leon Volovici. În Orizont nr. 1/2005, Marius Chivu stabileşte: Criticul numeşte vocaţie cea mai elementară aspiraţie care se cere satisfăcută prin lectură, vocaţia fiind expresia unor atitudini antropologice general valabile. Referindu-se la poezie, Leon Volovici spune: Imaginea relativ omogenă a fenomenului poetic românesc din primele lui două secole se datorează prezenţei unor vocaţii active, corespunzătoare unor funcţii spirituale precise, exercitate consecvent şi de-a lungul întregului Ev Mediu european. E vorba de VOCAŢIA EDUCĂRII (a desăvârşirii), ce apelează la texte care să imite şi să recomande modele de conduită . Sistematizează Marius Chivu: Astfel, PSALTIREA lui Dosoftei ilustrează vocaţia magnificării, VIAŢA LUMII a lui Miron Costin vocaţia desăvârşirii, povestirile istorice versificate vocaţia insolitului şi a peripeţiei, ISTORIA IEROGLIFICĂ a lui D. Cantemir vocaţia euristică, cântecele câmpeneşti, vocaţia evaziunii, iar anonimul Occisio Gregorii vocaţia euristică. 96. Paradoxul legitimării artei: Cu cât experimentele reuşesc să diminueze mai mult autonomia artei, cu atât aceasta devine proprietatea exclusivă a puterii de expunere.
