De existenţa lui Ilie Pascal am aflat când, din întâmplare, mi-a căzut în mână o carte a sa, intitulată Monografia folclorică a zonei Mitoc. Măi, să fie, mi-am zis eu, o astfel de scriere este extrem de pretenţioasă, cere mult talent, mult efort intelectual şi multă, multă muncă de teren. Gândind aşa, mi-a zic că omul trebuie să fie cineva. Şi chiar este cineva. A făcut şcoala militară de ofiţeri de Infanterie nr. 6 Ineu, când a participat pe front la eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia hortystă. A fost învăţător, profesor şi de patru ori director coordonator la şcoala din Mitoc. A lucrat la şcoala generală din Mitoc şi Căminul Cultural timp de 40 de ani scrie prof. Ionel Nicorici, în Cuvânt înainte la Monografie. Pe coperta a patra a cărţii prof. Paul Ungureanu consemnează: Absolvent al Şcolii Normale Alexandru Vlahuţă din Şendriceni Dorohoi, învăţătorul Ilie Pascal a slujit timp de 40 de ani şcoala din satul său natal, Mitoc şi doi ani la Drăguşeni. Pe lângă activitatea de la catedră a fost atras de activitatea culturală şi arheologie. ( ) Rodul muncii sale îl situează printre folcloriştii botoşăneni, ca unul dintre cei mai activi. La respectabila vârstă de 81 de ani (n.r. - 84 în prezent) este încă plin de energie fizică şi intelectuală, fiind printre ultimii învăţători haretişti. Monografia tipărită la Editura AXA în 2004, este o lucrare mai veche, realizată în perioada de glorie comunistă. Iată şi o apreciere a academicianului Alexandru Graur, datată 1970: Copilăria mi-am petrecut-o în această localitate, pe malul Prutului, iar în clasele primare am avut coleg de clasă pe Gheorghe Florea Pascal, tatăl autorului acestei cărţi. Am avut mulţi prieteni acolo şi mă consider consătean cu domnul Ilie Pascal. Am frunzărit lucrarea, am vorbit la telefon cu doamna Comişel de la Institutul de Etnografie şi Folclor şi mi-a spus că domnul Ilie Pascal a primit de acolo îndrumări pentru alcătuirea monografiei folclorice. ( ) Scriu aceste rânduri cu încrederea că organele de stat din comună şi judeţ vor găsi
o posibilitate de tipărire a aceste cărţi, care va rămâne peste veacuri semn că au trăit pe aceste locuri români. Succes spre publicare. Pascal n-a avut succes, deşi i-a fost urat de către cel mai popular şi influent academician al acelor vremuri comuniste. Cartea nu i-a fost publicată de către organele de stat din comună şi judeţ. Spun cei care se consideră specialişti în etnografie şi folclor că monografia nu prea aduce a o monografie folclorică. Nu respectă rigurozitatea cercetării ştiinţifice şi cam este tributară mentalităţii de fost militar al autorului. Dar, cum după 1990, cine a avut bani sau sponsori a putut tipări orice scriere, s-a tipărit şi această controversată monografie. Eu apreciez efortul depus de autor şi bogăţia informaţiilor, care atestă tradiţii şi obiceiuri date deja uitării. Numai că, spre surprinderea mea, zilele trecute mi-a căzut în mână altă carte, intitulată Mărgeluţe hazlii şi semnată Ilie Pascal. O carte de bancuri şi scrieri porno cu perdeluţă şi fără perdeluţă cum ne-a atenţionează pe prima copertă autorul. Am rămas uimit cum de un fost ofiţer de armată veteran de război, învăţător şi profesor, cercetător folcloric, a putut trece aşa uşor de la migăloasa muncă de culegere a dovezilor de spiritualitate privind tradiţiile şi obiceiurile stră-stră-bunicilor noştri la culegerea de bancuri cu conţinut pervers şi porno. Este tributul plătit mentalităţii cazone a încercat cineva să-l apere. Iată şi o motivaţie a autorului În ţările occidentale sunt şi cărţi şi reviste porno, filme porno etc. la noi le-a interzis, la propunerea tot a unor persoane care nu mai au ce arăta sau li s-a întrerupt curentul. Exprimare de fost profesor! Ilustrăm scrierile sale porno cu o strigătură ce am considerat-o mai decentă, numerotată cu 104: Şade moşu-n deal şi urlă C-o făcut o zgaibă-n p ă Şi-o trimis răspuns la curte Că de-amu nu poate f te! Bătrâne profesor, pe vremuri, un ofiţer de armată îşi salva onoarea trăgându-şi un glonte în cap. Dacă mai ai ceva cazon în tine, respectă această tradiţie a ofiţerilor de onoare. Ca profesor, te-ai descalificat şi ţi-ai făcut tagma de râs.
