Domnul Mihai Matei vine în faţa noastră cu un nou volum. De data aceasta note de călătorie din trei continente, ceea ce face ca incitantul titlu „De la Columb la… Marco Polo”, apărut la sfîrşitul anului recent încheiat, la editura botoşăneană „Quadrat”, să-şi merite pe deplin locul pe coperta acestei cărţi.
America, Europa şi Asia sînt reprezentate, în măsura în care şi autorul a dispus de timpul alocat vizitării anumitor locuri, de însemnări pertinente în care ochiul turistului este subordonat judecăţii istoricului, iar ceea ce constituie o realitate făurită de mintea şi forţa umană prilejuieşte adevărate momente de desfătare, mulţimile de realizări pe care oamenii le-au înfăptuit în Peninsula Florida şi în jur, în munţii sau pe litoralul francez, în Taşkentul îndepărtat sînt de natură să ne clădească o convingere universal valabilă: acolo unde oamenii şi fixează obiective îndrăzneţe, pe care le înfăptuiesc cu o perseverenţă nestrămutată, transformările prind viaţă, însăşi existenţa omului marcînd trepte spre civilizaţie şi confort.
De fapt, prezenta apariţie, am spune, continuă volumul „Meridiane şi continente”, apărut la aceeaşi editură, în anul 2007.
Nu am teoretizat nimic în legătură cu conţinutul prezentului volum; totul se află în relatările despre Florida şi nu numai, în existenţa unor aşezări moderne şi civilizate, în comportamentul firesc şi neabătut încadrat în litera legii, în grija pentru societatea de azi şi de mîine, începînd de la preşcolari şi până la cei aflaţi la vîrsta a treia, interesaţi în utilizarea cu folos a timpului – supravegherea viitorilor cetăţeni, aflaţi deocamdată în… landouri, sau îngrijirea propriei sănătăţi.
Nu este de ici de colo să răspunzi prezent în toate momentele cotidiene ale vieţii americane: în parcurile de distracţii, în localurile în care se organizează aniversări sau revelioane, la întâlniri în care se discută teme deosebit de interesante, unele fiind cu participarea numai a românilor „americanizaţi”, excursii cu automobilul pe un pod de peste 300 km sunt tot atâtea motive de a parcurge cu un interes vibrant, cu o „foame” de lectură nemaiîntâlnită paginile scrise de autor.
Să mai amintim că în tot acest univers tropical, lucrurile stau cam de-a-ndoaselea, comparativ cu situaţia „de acasă”: se face plajă în ianuarie, cînd la noi crapă pietrele de ger; în lunile noastre de vară vegetaţia de acolo aproape că moare din pricina căldurii excesive şi a secetei; în schimb, cei de acolo au şansa de a „beneficia” de ceea ce la noi nu poate fi vorba: declanşarea şi trecerea uraganelor. Lumea se alarmează, când la orizont, de pe Ocean, pare a se porni spre uscat un uragan. Pentru aceste momente există un „antidot”: securitatea asigurată locuinţei de către fiecare proprietar, intervenţia administraţiei locale în sprijinirea celor care solicită utilaje sau mijloacele necesare de prevenire a unor eventuale distrugeri.
Cultivarea valorilor reprezintă o constantă a societăţii americane, preocuparea existînd din partea şcolii şi a părinţilor, copiii fiind ajutaţi să-şi dezvolte aptitudinile în cercetarea stimulată de la primele clase, în creaţie artistică şi tehnică, în sport.
Întâlnirile românilor rostuiţi pe meridianele nord-americane constituie prilej de bucurie, momente de cunoaştere şi apropiere ce nu pot fi uitate. În marea lor majoritate, aceştia s-au situat într-o zonă socială vădind bunăstare
|
şi stabilitate deplină în viaţa cotidiană, descrise în multe pagini ale prezentei apariţii editoriale. Poate că unii dintre cititori ar fi tentaţi să purceadă la activarea dictonului „Ubi bene, ibi patria”, dar să vedeţi că nu putem generaliza. Unul dintre românii realizaţi dincolo de Ocean, om de succes, doctorul Napoleon Săvescu, ale cărui viţe de obârşie se află în Săvenii Botoşanilor, clocoteşte de dorinţa de a demonstra că locul românilor în istorie, începînd de la cei mai îndepărtaţi strămoşi, este altul, că merităm o altă poziţie în ierarhia evenimentelor, susţinînd categoric, în paginile unei cărţi, cu suficiente argumente, teza conform căreia „Noi nu suntem urmaşii Romei”. Bineînţeles, medicul îndrăgostit de istoria Patriei nu se opreşte la simple clamări, el organizează, pe speze proprii, anual, un congres în România, despre care autorul vorbeşte în paginile cărţii.
Pe teren european îl simţim pe autor vibrând de emoţie în locuri istorice, evocând timpurile începuturilor în Belgia, sau, tot acolo, locul în care gloria lui Napoleon a apus pentru totdeauna. Mărturiile nu lipsesc. Ele se materializează în complexul muzeal Waterloo.
Câtă emoţie poate provoca o retrospectivă mentală, pe locurile în care în iunie 1944 s-au desfăşurat acţiuni militare care au contribuit la încheierea Conflagraţiei Mondiale! Pe aceleaşi locuri şi pe altele din Franţa, autorul a consemnat aspecte şi date ce atestă că aici, în apusul Europei, munca şi participarea cetăţenească responsabilă au făcut adevărate minuni, începând de la reconstrucţia postbelică şi până la puternica dezvoltare industrială care oferă stabilitate economică şi socială.
Dincolo de tabloul general, zugrăvind spaţiul nord-american sau vest-european, simţim pulsând interesul omului de cultură Mihai Matei, judecând, cu experienţa unui cunoscător, organizarea şi desfăşurarea învăţământului în Statele Unite sau reţinînd importante aspecte privind viaţa şi activitatea unor creatori din zona culturală a teritoriilor amintite: Ernest Hemingway, în Key West, Picasso, la Paris,… numeroase case memoriale şi muzee care atestă atenţia permanentă pe care contemporaneitatea o acordă marilor valori ale culturii naţionale şi universale.
Nu chiar ca în 1001 nopţi, cartea domnului Matei se încheie undeva pe „Drumul Mătăsii”, la Taşkent, evocarea fiind totuşi anterioară celor tratate în cuprinsul cărţii, dar consemnând ceea ce Taşkentul oferea la acea dată. Existenţa acestui oraş într-un uriaş deşert impresionează, viaţa de aici incită pe turist, determinîndu-l să perceapă efortul pe care omul îl face în dorinţa de a adapta natura la necesitatea imperativă de a supravieţui, arşiţa necruţătoare fiind „temperată” de intervenţii a căror eficienţă o poţi aprecia doar păşind pe sub coroanele arborilor din oraş sau simţind efectul răcoros al artezienelor şi al magistralelor hidro-tehnice cu toate reţelele lor subterane.
Cum stă bine unui observator direct al lucrurilor frumoase din lumea de azi, domnul Mihai Matei se întreabă şi ne pune şi nouă în faţă problema diferenţelor între alţii şi noi, îndemnând la acţiune, pornind de la constatarea că dacă factorii de decizie şi-ar trata responsabilităţile cu mai multă seriozitate, şi la noi ar fi posibil ceea ce în ţările civilizate a devenit o realitate cotidiană: ordine, respect, civilizaţie – toate ducând la un standard de viaţă superior pentru noi, oamenii care trăim în România de azi.
Dumitru Ivan,
Directorul Editurii „Quadrat”
|
