Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Eseu cu… norocul vieţii
[Eseu]
de Cezar Vasilescu [alte lucrari ale acestui autor]
Voi cita câteva dintre cele mai alese proverbe străvechi ale lumii cu privire la cunoaştere şi pricepere, la iscusinţă şi talent în a-ţi găsi norocul în viaţă. Mai întâi pe cel mai răspândit „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”. Apoi, pe cel grecesc înscris printre poruncile de pe frontonul templului lui Apollo din Delphi: „Gnothi Scouton”, atribuită lui Tales din Milet. „Prima grijă este a învăţa să te cunoşti” – este şi porunca lui Zamolxis, zeul geţilor şi dacilor, erou civilizator, medic creator al principiului, pe baza datelor real-umane: „Vindecă partea şi vei salva întregul!”. Fiindc㠔Atunci când partea e bolnavă, este bolnav şi întregul”. Învăţător al oamenilor, inspirându-le speranţă în izbândă: „Dacă nu speri, nu vei câştiga; dacă nu perseverezi în ce ţi-ai propus, poţi să-ţi alungi şi credinţa!”.
Când Tales a fost întrebat ce e mai greu, el a răspuns: „Să te cunoşti pe tine însuţi!”, Dar ce este mai uşor? „Să sfătuieşti pe altul!” Platon decretează: „Făptuieşte-ţi fapta şi te vei cunoaşte”. Deci, el punea cunoaşterea în legătură directă cu faptele individuale. „A-ţi cunoaşte propria neştiinţă, iată cea mai bună parte a cunoaşterii”. „Fără să-ţi aplici gândul, nu te vei cunoaşte”. „Dar dacă gândul ţi-e rău, renunţă la risc”. „Ai o singură viaţă, de ce să
ţi-o întinezi?”, „Măsoară-te pe tine cu însăţi palma ta”. „Odată cu cartea, învaţă să cunoşti oamenii”. „Trebuie să mănânci un car de sare cu cineva pentru a-l cunoaşte bine”.
Şi, cel mai profund, ţinând de-a dreptul de marea înţelepciune dovedită de „Iliada” lui Homer, primul medic al sufletului omenesc: „Cunoscând pe unul, îi cunoşti pe toţi!” (Ulise din „Odiseea”), sfat preluat de Terenţiu în „Phormion” – „Unum cognorius, omnis noris”. Dar Terenţius ne-a lăsat şi cea mai profundă maximă într-un vers, fiindcă el, scriitor latin de origine africană (190-159), a fost întâi poet remarcabil prin unanimitatea poemelor sale: „Sunt om, nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine” („Homo sun, humani nihil a me alienum puto”), maximă ajunsă la noi simplificată astfel: „Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”. Deci, trebuie să am şi voinţa omului de a-şi cânta norocul. Şi de a-l găsi. Aceasta este şi legătura între cunoaşterea de sine şi noroc. Nu de puţine ori citim: !Atunci am avut un mare noroc”. „Regret, dar atunci norocul m-a ocolit.” „N-am acţionat la timp. Altminteri mi-aş fi găsit norocul.” Pornirea hotărâtă şi profund umană de a-ţi încerca norocul o găsim în memorialistica oamenilor de pretutindeni, care-şi destăinuie insolitele întâmplări ale vieţii. (Cezar VASILESCU)

Comentariile cititorilor
cocarcea olga [29 January 2012 | 21:05:22]
imiplace mult povestirea
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristina ŞOPTELEA, o maestră a versului      [Poezie]
de Cristina Şoptelea
Crocodilul de Botoşani şi Paştele 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Sonete      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cu nea Floricel      [Proză]
de Viorel Buliga
Atac la persoană      [Proză]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
Domn’ Petrică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Ameninţarea unui cenaclu cu identitate în alb      [Cronică]
de Necompletat
Fără titlu      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Alexandru Hrib      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Tunica      [Poezii şugubeţe]
de Viorel Buliga
Inscripţie      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
Păcatele trecute şi mărturisite le iartă pe cele viitoare      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Ştefan Roşu
Un an de suferinţă la Botoşani      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Memorii      [Proză]
de Demostene Botez
Eseu cu… norocul vieţii      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Aud frunzele toamnei      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
„Glasul singurătăţii”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei