Sau cum aveau să remarce ironic literaţi, nu neapărat adversari înverşunaţi ai suprarealismului, „născut în Salvare”. Saşa Pană a văzut această lume plată, pe care o percepea la cub (viziune cubistă), la Dorohoi, la data de 8.08.1902. Anul 2 al secolului 20, iar ziua şi luna 2 la cub, semn clar al unui suprarealist predestinat. Nu ştiu ce i-or mai fi prezis Parcele, dar numerologic era foarte clar că se născuse fondatorul revistei „Unu”. (8+8+1+9+0+2= 10; 1+0 = UNU!). În opusul memorialistic „Născut în ’02”, apărut la Editura Minerva din Craiova în anul 1973, pe parcursul a 689 de pagini, cititorul va afla amănunte extrem de interesante din perioada interbelică, când a apărut nu numai avangardismul artistic, ca desprindere de tradiţionalism, dar, vai, şi gardismul fascist, ca evadare crudă din moralitate.
Celui născut în ’02, numărul 2, sau multiplul 2, i-au marcat viaţa: 2 profesii, militar şi doctor; 2 vocaţii, medicină şi literatură; 2 logodnice (prima, Elsa, nefiind agreată de familie, va fi cauza unei tentative de suicid; cu a doua, Mary – Angel, a ajuns la… mariaj); Aurel Zaremba, la 22 de ani, a fost primul decedat din grupul „Unu”; ceasul lui mergea perfect în străinătate, la secundă, dar de cum trecea vama la Borş, rămânea zilnic în urmă cu 2 minute; „Unu” e a doua revistă suprarealistă din punct de vedere cronologic, după „Urmuz”, ce a supravieţuit doar 5 numere, sub direcţia lui Geo Bogza, unul dintre cei mai buni prieteni ai autorului; la 10 august 1931, aflat la Paris în luna de miere, fără să i-o fi cerut careva, scoate banii rezervaţi călătoriei, instinctiv, cu 2 ore înainte ca banca Marmorosh Blank să dea faliment; la nuntă, mirii primesc o dedicaţie de la poetul Ilarie Voronca: „din 2 să faceţi UNU fericit”; la 26.05.1932, devine proprietar pe locul viitoarei case, pe strada Dogarilor 36, după 22 de ani de când tatăl său ajungea stăpân cu acte în regulă a
|
casei părinteşti din Dorohoi, pe strada cu numărul 36; curentul avangardist românesc şi-a trăit cu osebire „veacul” pe timpul domniei lui Carol al II-lea; însuşi Saşa Pană mărturisea că existenţa familiei sale ar fi stat sub spectrul numărului 222 (presupun că s-a referit la cifra 8, pe care matematicienii o mai scriu ca 2 la cub sau 2.2.2), în loc de x punând un punct); fiul lor Vladimir, s-a născut la 20.12.1935, la orele 2.40; medicul militar a făcut parte la 13.12.1940 din lotul de 22 de ofiţeri pensionaţi din raţiuni etnice. Cotitura secolului, cum o numea el, s-a produs la 23.08.1944, prin acel „comunicat important pentru ţară”, data la orele 22; prezenţa dublei identităţi Al. Binder sau Saşa Pană, sau ca ilegalist, el şi soţia, Săvel şi Savela sau Cezar şi Cezara. Dar dedublarea cea mai remarcabilă o asigură în casa lor, în cadrul imensei arhive de cărţi şi valoroasei colecţii e tablouri, creaţia pictorului (99% îl ştiu doar ca poet) Miron Radu Paraschivescu, a cărei originalitate constă în aceea că are 2 feţe: un adolescent suav pe o parte, Dan Faur, iar pe verso, o simplă dandana, chipul lui Lenin, printr-o simplă răsucire a gazdei.
Pe lângă 2, te impresionează frecvenţa cifrei 5 („Unu” a apărut 5 ani de zile, până la numărul 50, datat 15.12.1932 – numerologic 5 – şi costând 5 lei; în tentativa sa de suicid Saşa Pană şi-a tras în cap 5 gloanţe) şi 13 (ziua de naştere a soţiei sau numărul cărţilor cu picturi originale a cărţii editate de Pană în versuri de Tristan Tzara). Dar pentru a nu încheia sumbru, vă delectez cu o epigramă, care găseşte o posibilă explicaţie supravieţuirii suprarealismului după auto-mişcare: „Dacă are-un glonţ în craniu / Cum de poate să trăiască?! / Eu pot spune cum că glonţul / N-a avut ce să rănească!”. Măcar orgoliul, uniştii crezând că „Dumnezeu e UNU şi UNU îl scriem noi”. (Prof. Cezar VASILESCU)
|
