Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Epoca dinozaurilor
[Necategorisit]
de Necompletat [alte lucrari ale acestui autor]

Premiul III la concursul intitulat „Cuvânt şi suflet” – Bacău, ianuarie 2007

Era odată, de mult, o lume dominată numai de dinozauri.
Într-o zi, o mamă erbivoră a făcut şase ouă. Din nefericire ultimul ou a fost luat de un terodactil, iar celelalte au fost mâncate de T-rex.. Ultimul ou, cel luat de terodactil, a fost norocos, deoarece a fost scăpat într-o apă curgătoare. Apa l-a dus departe de ţinutul în care trăiau părinţii săi, l-a dus pe o insulă.
După câteva zile de la această întâmplare, tot ţinutul în care trăiau dinozaurii a fost cuprinsă de un val de lavă aruncată de un vulcan. Totul a devenit cenuşă. Între timp pe insulă, un pui de erbivor vede pentru prima dată lumina zilei. Speriat, se uită în jur şi nu vede pe nimeni. Începe să ţipe. Din păcate, nu este nimeni care să vină să-i alunge frica. Aşadar era singur. Instinctul l-a ajutat să supravieţuiască. A gustat iarba şi i-a plăcut. A băut apă şi a văzut că se simte mai bine. Şi tot aşa până când s-a făcut mare.
În tot acest timp se gândea că trebuie să mai existe undeva, cineva la fel ca el. S-a urcat pe un trunchi de palmier şi a navigat  până ce a ajuns în locul unde ar fi trebuit să trăiască împreună cu semenii săi. Totul era numai deşert. Se pregătea să plece înapoi pe insula sa. Deodată aude o voce:
-Vii cu noi?
Un grup de dinozauri supravieţuitori s-a ivit din spatele unor stânci. Erau foarte slăbiţi. Conducătorul lor, cel mai în vârstă dintre ei, l-a invitat să meargă împreună în căutarea unei oaze.
Erbivorul singuratic s-a bucurat mult când a văzut că mai sunt şi alţii ca el şi s-a luat după turma de dinozauri.
După un drum lung au ajuns la locul potrivit, dar din păcate oaza era secată. Toţi erau obosiţi, înfometaţi şi însetaţi. Erau cu toţii dezamăgiţi şi disperaţi. Atunci dinozaurul singuratic le-a zis:
- Dacă voi căutaţi apă şi mâncare veniţi cu mine! În apropiere  există o insula cu iarbă …cât doriţi..
Şi astfel, dinozaurul cel singuratic i-a dus pe toţi pe insula sa. S-au bucurat cu toţii. Unii pentru că au găsit mâncare şi apă suficientă, iar alţii pentru că nu mai erau singuri.
În felul acesta specia dinozaurilor a mai trăit o eră.

Aioanei Cătălin

Clasa a III-a D
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 7
,,Octav Băncilă”-Botoşani                           
Instit.Daniela Orăşanu                                                            


Comentariile cititorilor
vbvbbc [17 May 2010 | 18:54:02]
Buna
y54 [31 August 2010 | 14:55:08]
dadaadaaa 8|
luca [24 November 2011 | 20:29:48]
imi placeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristina ŞOPTELEA, o maestră a versului      [Poezie]
de Cristina Şoptelea
Crocodilul de Botoşani şi Paştele 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Sonete      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cu nea Floricel      [Proză]
de Viorel Buliga
Atac la persoană      [Proză]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
Domn’ Petrică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Ameninţarea unui cenaclu cu identitate în alb      [Cronică]
de Necompletat
Fără titlu      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Alexandru Hrib      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Tunica      [Poezii şugubeţe]
de Viorel Buliga
Inscripţie      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
Păcatele trecute şi mărturisite le iartă pe cele viitoare      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Ştefan Roşu
Un an de suferinţă la Botoşani      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Memorii      [Proză]
de Demostene Botez
Eseu cu… norocul vieţii      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Aud frunzele toamnei      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
„Glasul singurătăţii”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei