O bună parte din viaţa românului se consumă prin explicaţii, pe cale orală sau scrisă (notă explicativă). Acasă, când întârzie, nevasta îi cere explicaţii, faptul generând tensiuni, gâlcevi, fiind un element distructiv în menţinerea armoniei familiare. De unde şi până unde femeia are dreptul să-şi ia bărbatul la întrebări?
Vine copilul frânt de la lecţiile şcolare, cu cumul de absenţe sau istovit de joacă şi discotecă, hop că părinţii îi cer explicaţii. Cu ce drept? De unde atât tupeu? Cu ce drept părinţii îşi iau juna la întrebări, la întorsul ei în zori acasă, mai bănuind-o şi de relaţii cu bărbaţii?
Cu ce drept îi cere şeful explicaţii subalternului, asupra calităţii lucrului făcut sau asupra unor absenţe? Aşa trebuie înţeles conceptul de democraţie? Bătrânul pensionar, la anii lui, este chestionat de babă asupra modului de folosire a timpului, timp liber, oricum, mai fiind cazul ca aceasta, la anii ei, să-şi mai manifeste gelozia?
Pe tema banilor, alte şi alte întrebări: i-ai pierdut la poker, la gemei, la bar? Încerci, dezinvolt, să-i explici că i-ai pus, spre păstrare, în pungi. Ea continuă să te frece: dar unde- pungile? Calm, îi explici, sub ochi. Întru dezumflare. Eşti chestionat şi asupra unui lucru pe care ea, nevasta, nu-l mai zăreşte în casă, cuprinsă de bănuiala că l-ai valorificat,
|
într-un fel. Nu ai decât o explicaţie de dat: nu cunosc! Drept pentru care, să-i fie ruşine!
În plan mai mare, DNA îşi desfăşoară activitatea tot prin a-ţi cere explicaţii, făcându-te să te întrebi: ce are cu mine, cu viaţa mea intimă? Firesc, iei atitudine, condamni, protestezi, te declari numai şi numai nevinovat, semn al tăriei de caracter. Te întorci din străinătate cu un număr de maşini şi iar: cum le-ai procurat? Conştientizezi uşor chestiunea şi o explici prin turnătorie, lumea rea, capra vecinului, ameninţări cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adresând firească înjurătură, binemeritată. Nu ai reuşit o înmatriculare, nu ai acte, nu ai studii, diplomă ş.a. alte explicaţii.
Se practică, la noi, metoda explicaţiilor, fiind îndreptăţit să constaţi că ţara nu s-a dezbărat de comunism, cu organele lui cu tot. Cine să te înţeleagă. Egoismul, indiferenţa sunt crase. Ce-au învăţat cei ce-au studiat codul eticii şi echităţii socialiste, în procesul lor de formare ca oameni noi? Cum şi-au făcut datoria tovarăşii activişti ai partidului comunist. Aşa i-a învăţat „Ştefan Gheorghiu”.
Chestiunea aceasta cu explicaţiile, precum susţine şcoala medicală românească, duce la stres, nicidecum asigură sănătatea poporului. Nici semne, cât de cât, de îndreptare, nu se văd. Cine dă atenţie astăzi marelui bard, care scris „Manifest pentru sănătatea Pământului”? Cum care bard? (Ionel Bejenaru)
|
