Este tipul de şef pe care îl cunoşti rapid. Chiar din prima săptămână a manageriatului său, oamenii din subordinea lui nu mai au numele adevărate. Ei vor primi nume de insecte. De obicei sunt alese insectele de calibru mic pentru a fi sigur că, atunci când interesul personal o cere, să te poată strivi (chiar şi mintal numai) cu vârful pantofului său ultimul răcnet. Cu cât greutatea este mai mare cu atât ai marea şansă să reprezinţi o insectă mai mică. Un amic de-al meu care trece bine de 150 kg a fost numit… BACILUL. Altuia, cam la 120 kg, i s-a spus … PĂDUCHELE, în timp ce unul care avea în jur de 45 kg a fost „alintat”… BUHAI DE BALTĂ.
Instrumentul şefului… entomolog este alcătuit dintr-o pensetă şi câteva tone de ace cu gămălie. De aceea, singura lui preocupare majoră este cum să procure aceste scule minuscule numite şi bolduri. Spun asta ca să nu vă mire faptul că aproape săptămânal, la locul şefiei sale, maşini basculante descarcă tone de astfel de ace pe care le înfige cu tact, răbdare şi nedisimulată bucurie în capul, în spatele subalternilor cu nume de insecte. Pentru că, uitasem să vă spun, a avut grijă ca instituţia să devină un fel de insectar, în care fiecăruia i s-a dat un loc după dorinţele muşchilor şi scopurilor ivite din creierul aceluiaşi şef… entomolog.
Cine mişcă în front se trezeşte cu o porţie suplimentară de ace care îi fixează pentru vecie locul în insectar. S-a ajuns până acolo încât unii
|
subalterni, pentru a avea notă mai mare la docilitate, îşi comană singuri necesarul de bolduri. Ba mai mult, unii şi le cumpără cu banii lor ca să şi le înfigă singuri în locuri în care cred că ar face o deosebită plăcere şefului… entomolog. Au mare grijă să nu le fie afectată limba şi buzele pentru că, nu-i aşa, cum şi-ar mai pune în practică conceptul de pupimcurism la care tocmai au aderat?
Şeful… entomolog, un fel de clonă a lui Ceauşescu, are o mentalitate neototalitară, aşa că dacă intuieşte sau chiar vede bune intenţii la un subaltern, imediat comandă o coloană de maşini basculante pline cu bolduri pe care i le aplică inconştientului fără crâcnire. Şeful… entomolog se preocupă doar de imaginea sa, aşa că unele insecte dintre cele ce-i tulbură înalta şi rotunda personalitate sau ar fi potenţiale candidate la scaunul managerial, sunt dirijate spre colţuri întunecate ale instituţiei insectar. Acolo sunt supuse singurei sale teorii coerente, numită TEORIA MARGINALIZARII.
Acest tip de şef nu are idei. El are ace cu gămălie, şi de aceea va fi declarat specialist în anchilozări şi încremeniri în proiecte.
Culmea e că nu iubeşte fluturii. A aflat el la o întâlnire de taină cu superşeful… entomolog că fluturele este adevăratul simbol al nemuririi sufletului şi nu se merită să rişte. Tot atunci a aflat că superşeful său, înfigând un ac cu gămălie în inima unui fluture, a rămas uimit cum a ţâşnit alt fluture care şi-a luat zborul. (Georgică Manole – „Ierbarul cu … arici” – eseu despre antimanagement)
|
