Cuprins de o firească nerăbdare, Fiinţa sa arzānd ca o văpaie, Cuminte-aşteaptă dar frumos şi mare De la-ngrăditul nost Moş Nicolae.
Din Sitna Paradis a dat să facă Şi de n-a fost să fie reuşită E pentru că, la noi, Dacă şi Parcă Formează azi relaţia potrivită.
Cuminte-a fost, nici nu avem cuvinte Şi-i dăm apreciere excelentă; Mare are unuasupra-i cāte-un dinte, Un derutat, pus să mai trago fentă.
De veghe Sitnei, conştiinţă trează, A confirmat cu brio Crocodilul; Şi la această oră El veghează, Deşi mult mai īndreptăţit ar fi edilul.
Scontează dar pe-un Moş cu tolba plină, Neanimat de gānduri necurate, Drept pentru care-aşteaptă acum să vină Şi-l va primi cu vin şi dulci bucate.
A renunţat la īncălţări, vezi bine, Gāndind lucid că-s neīncăpătoare, Aşa că a golit vagoane pline, Să-ncapă noul dar, frumos şi mare.
E prins acum cu ultime retuşuri, Făcute-n tihnă, fără hărmălaie; Pune pe foc buruieni şi rumeguşuri, Să fie īncāntat Moş Nicolae!
(Ionel BEJENARU)
|