Cuprins de o firească nerăbdare,
Fiinţa sa arzānd ca o văpaie,
Cuminte-aşteaptă dar frumos şi mare
De la-ngrăditul nost Moş Nicolae.
Din Sitna Paradis a dat să facă
Şi de n-a fost să fie reuşită
E pentru că, la noi, Dacă şi Parcă
Formează azi relaţia potrivită.
Cuminte-a fost, nici nu avem cuvinte
Şi-i dăm apreciere excelentă;
Mare are unuasupra-i cāte-un dinte,
Un derutat, pus să mai trago fentă.
De veghe Sitnei, conştiinţă trează,
A confirmat cu brio Crocodilul;
Şi la această oră El veghează,
Deşi mult mai īndreptăţit ar fi edilul.
Scontează dar pe-un Moş cu tolba plină,
Neanimat de gānduri necurate,
Drept pentru care-aşteaptă acum să vină
Şi-l va primi cu vin şi dulci bucate.
A renunţat la īncălţări, vezi bine,
Gāndind lucid că-s neīncăpătoare,
Aşa că a golit vagoane pline,
Să-ncapă noul dar, frumos şi mare.
E prins acum cu ultime retuşuri,
Făcute-n tihnă, fără hărmălaie;
Pune pe foc buruieni şi rumeguşuri,
Să fie īncāntat Moş Nicolae!
(Ionel BEJENARU)
|
