Crocodilul nostru e cu gānd de Paşte,
Sărbătoare mare şi a tuturor;
E şi primăvară, natura renaşte
Ţine să-l serbeze c-un īntreg popor.
A urmat ca lumea, cu rigoare, postul
Nu se poate spune că i-a fost uşor
Şi, făcānd dovada că īşi ştie rostul,
Merită o cruce-n grad de comandor.
A-ntālnit īn viaţă zeci de cioflingari,
Apţi doar de a face umbră la pămānt,
Chiar dacă din unii s-au ales primari,
S-a-ntāmplat aceasta, funcţie de vānt.
Crocodilul nostru, dārz şi hotărāt,
Călit bine-n Sitna, tocman ape reci,
A mers īnainte, nu s-a dat bătut,
Biruind organe, biruind zevzeci.
Singur, cu efortu-i, a lucrat la diguri,
Īntru apărarea de noi viituri,
Timp īn care şefii se săltau īn MIG-uri,
Turnāndu-şi pe gură fine băuturi.
Astăzi, prins īn febra Paştelui ce vine,
I-antrenat s-adune cele-alimentare,
Nişte miei acolo, ce-i vor prinde bine,
Cum făgăduiră două-trei mioare.
De pe post de fante şi din capul mesei,
Aruncānd ocheade către-o dulce fată,
Īn genul acelor ce le-arunci miresei,
E decis s-o facă: şi mai şi mai lată!
(Ionel BEJENARU)
|
