Crocodilul nostru e cu gānd de Paşte, Sărbătoare mare şi a tuturor; E şi primăvară, natura renaşte
Ţine să-l serbeze c-un īntreg popor.
A urmat ca lumea, cu rigoare, postul Nu se poate spune că i-a fost uşor Şi, făcānd dovada că īşi ştie rostul, Merită o cruce-n grad de comandor.
A-ntālnit īn viaţă zeci de cioflingari, Apţi doar de a face umbră la pămānt, Chiar dacă din unii s-au ales primari, S-a-ntāmplat aceasta, funcţie de vānt.
Crocodilul nostru, dārz şi hotărāt, Călit bine-n Sitna, tocman ape reci, A mers īnainte, nu s-a dat bătut, Biruind organe, biruind zevzeci.
Singur, cu efortu-i, a lucrat la diguri, Īntru apărarea de noi viituri, Timp īn care şefii se săltau īn MIG-uri, Turnāndu-şi pe gură fine băuturi.
Astăzi, prins īn febra Paştelui ce vine, I-antrenat s-adune cele-alimentare, Nişte miei acolo, ce-i vor prinde bine, Cum făgăduiră două-trei mioare.
De pe post de fante şi din capul mesei, Aruncānd ocheade către-o dulce fată, Īn genul acelor ce le-arunci miresei, E decis s-o facă: şi mai şi mai lată!
(Ionel BEJENARU)
|