Precum un fir de iarbă tu te ridici şi treci
Când toamna se arată cu braţele ei reci,
Şi te ascunzi din nou din zarea toată-albastră,
Voind iarăşi  să-apari când soarele o să iasă
Pe câmpul înflorit, învăluind mistere,

Se duc înspre zenit, învăluind cădere.
…………………………………………….

Vin ploile de-a rândul să-ntunece cărare.
S-or spulbera zăpezi şi iarăşi va fi soare,
Tu să te-mpodobeşti, iar floarea argintie a câmpului de ieri,
Să-i fie avuţie.
(Sophy Bistriceanu – Cupa nfermecată)