Sunt integrat unei comete
Ce, periodic, reînvie,
Mister al spaţiilor moarte,
Bob îngheţat de apă vie.

Ciudat destin lăsat de zei,
Să tinzi mereu spre focul sacru
Şi căi cu şine de tramvai
Să îţi impună-un simulacru;

Să treci pe drumuri paralele
Ca orb neajutat, în cosmos,
Şi totuşi să descrii elipse
Ce-au fost trasate-ntâi de Cronos;

Să arzi în focul re-ntâlnirii
Acelui astru ce te-absoarbe
Şi proiectat spre infinituri
Să fii respins în spaţii oarbe.

O scânteiere efemeră
I-a dat ca drept stăpânul lumii;
In rest, eterna solitară
Migrare-n mrejele genunii.
 
Bob îngheţat de apă vie
E sufletul unei comete,
Mister al spaţiilor moarte
Ce, periodic, reînvie.
Paul Mircea Iordache – Năluci întârziate