Idee despre roşu Numai ideea de culoare precum cīntecul absoarbe din lumină ploile sau luna īntre arbori fremătīnd un luciu stins
apune pustiu un cocor īntre ceţurile unei cascade acolo numai acolo pot să īnchis īntr-un cifru gordian tăcerea coloşilor ce īnvăluie dimineaţa numai acolo ideea de roşu doar amintirea īnălţării se-ntoarce cuvīnt zbor sferic īngemănat īn stea.
Cineva, undeva Totuşi nu mai cred īn visuri nu ştiu de ce mereu comorile stranii dispar odată cu zbaterea zorilor (cum văd luna cuprinsă de braţe hămesite) totuşi nu mai cred īn visuri aştept o dimineaţă de ape cu umerii plini mereu acest salcīm amintirea muzicii prin crengi soarele agăţīndu-se de vīrful genelor tale numai amintirea vibrīnd īn ochii zidiţi ai arborilor
şi totuşi nu mai cred īn visuri liniştea mea devastată de ploile tīrzii, urmīndu-mi furtunile de parcă undeva mereu cineva plīnge.
Fotografie Totul a rămas umed dimineaţa atīrnă inertă peste umărul tău curat solemn īmprejur plutesc timpurile topite īntr-un izvor mereu alergīnd pas cu pas īn haosul aproape abstract al ideii
liniştea arcuită īngrozitor de clandestină īmi lunecă pe braţul drept īn prima īntoarcere a neliniştii īntre pereţii camerei.
(Singuri cum stăm, de Cristina PRISACARIU ŞOPTELEA)
|