Plângând despre jale cu cenuşă mi-ai dăruit ofilita visare tânără umbră a începutului vrajă, căci râd de alte căutări necuviincioase piedestale supreme coline înspre Dumnezeu şi raiul se sfârşise
Tremurul mâinilor tale ascunde tăişul cuvintelor tăiate în foc, rugină şi miere.
De atunci deschid sertare în inimi şi lacrimi răpuse.
(Rodica ACHIŢEI, Vorona)
|