Visul
Aseară iarăşi la tine m-am gāndit
Iarăşi au fost amintiri.
Aseară iarăşi la tine m-am gāndit
Şi n-am simţit somnul cum vine.
Oare totul un vis să fi fost?
nu ştiu
stau şi plāng
Stăteam īn bezna odăii şi mă gāndeam.
Tresării doar atunci cānd la uşă bătu cineva.
-Intră! strigam năucită şi uşa uşor se deschise.
Ca soarele tot inunda odaia īntunecată.
- Tu dragoste, tu mi-ai vorbit?
Un ţipat uşor īmi scăpă;
Spre tine pornii ca nebuna
De-abia te-am cuprins
Şi-ntr-o clipă de tulburare fui trează.
O palidă rază de lună,
Jalnic intra pe fereastră,
Uşor sărutānd pe perete chipul tău.
Noaptea era liniştită
Asemenea nopţii īn care te-am pierdut.
Acum doar īn vis te mai văd
Ca mai tare să te iubesc.
Joc de cuvinte
Şi vino acolo,
Şi vino departe
la apa ce curge,
Ce plānge, se zbate!
Şi vino acolo,
Şi vino departe
Ia pomul ce ţipă
Se zbate şi moare.
Şi vino acolo,
Şi vino departe
Ia steaua ce plānge,
Ce moare şi cade.
Şi vino acolo,
Şi nu vei uita
Nici apa ce curge,
Ce plānge, se zbate,
Nici pomul ce ţipă,
Se zbate şi moare,
Nici steaua ce plānge,
Ce moare, ce cade.
Copilărie
Te iubeam, erai numai a mea
Te vad şi azi dar printr-o ceaţă albastră
Şi-mi pare rău că nu mai poţi să fii ca altădată
Cu bucle de aramă, cu ochişori de peruzea
Cu guriţa de cireaşă, năsuc de catifea
Era păpuşa mea.
Şi-atunci, stau şi mă īntreb mirată
Unde eşti copilărie?
Şi tristă, văd că ai plecat odată cu ea.
Poezie fără nume
Prorocul obsedat de tuse
Bate indignat sursele sonore
Fetei lui Cantemir i s-au dat fuse
Verificānd voinţe cosmogore.
Din germinaţia cuvintelor la rece
Constructorii de cupluri oficiale
Au dat semnificaţii, popii, literare.
Aşa voinţa fetei a ajutat-o
Īntru indeterminarea lumii
(Georgiana ELEZĂU)
|
