Visul
Aseară iarăşi la tine m-am gāndit Iarăşi au fost amintiri. Aseară iarăşi la tine m-am gāndit Şi n-am simţit somnul cum vine. Oare totul un vis să fi fost?
nu ştiu
stau şi plāng
Stăteam īn bezna odăii şi mă gāndeam. Tresării doar atunci cānd la uşă bătu cineva. -Intră! strigam năucită şi uşa uşor se deschise. Ca soarele tot inunda odaia īntunecată. - Tu dragoste, tu mi-ai vorbit? Un ţipat uşor īmi scăpă; Spre tine pornii ca nebuna
De-abia te-am cuprins Şi-ntr-o clipă de tulburare fui trează. O palidă rază de lună, Jalnic intra pe fereastră, Uşor sărutānd pe perete chipul tău. Noaptea era liniştită
Asemenea nopţii īn care te-am pierdut. Acum doar īn vis te mai văd Ca mai tare să te iubesc.
Joc de cuvinte Şi vino acolo, Şi vino departe la apa ce curge, Ce plānge, se zbate! Şi vino acolo, Şi vino departe Ia pomul ce ţipă Se zbate şi moare. Şi vino acolo, Şi vino departe Ia steaua ce plānge, Ce moare şi cade. Şi vino acolo, Şi nu vei uita Nici apa ce curge, Ce plānge, se zbate, Nici pomul ce ţipă, Se zbate şi moare, Nici steaua ce plānge, Ce moare, ce cade.
Copilărie Te iubeam, erai numai a mea Te vad şi azi dar printr-o ceaţă albastră Şi-mi pare rău că nu mai poţi să fii ca altădată Cu bucle de aramă, cu ochişori de peruzea Cu guriţa de cireaşă, năsuc de catifea
Era păpuşa mea.
Şi-atunci, stau şi mă īntreb mirată Unde eşti copilărie? Şi tristă, văd că ai plecat odată cu ea.
Poezie fără nume
Prorocul obsedat de tuse Bate indignat sursele sonore Fetei lui Cantemir i s-au dat fuse Verificānd voinţe cosmogore.
Din germinaţia cuvintelor la rece Constructorii de cupluri oficiale Au dat semnificaţii, popii, literare.
Aşa voinţa fetei a ajutat-o Īntru indeterminarea lumii
(Georgiana ELEZĂU)
|