Pantera deşertului

Credinţă îţi jură
Ţie străinule

Ochii ei
Nisipul deşertului
Însetaţi de furie 

Câtă nobleţe
În mătasea roz

Celei ce o iubesc 

De câte ori aud vorbindu-se de dragoste
Dragostea mea eşti tu

De câte ori am nevoie de linişte
Liniştea mea eşti tu  

De câte ori mă îneacă plânsul
Plânsul meu eşti tu

De câte ori aud vorbindu-se de durere
Durerea mea eşti tu
                              La gândul că te voi pierde.

Fără vreme                                           

 Timpul                   
curge
prin liniştea nopţii           
închis în amintiri
revoc vremuri 
imposibil de a reveni
înger în veşmânt alb
te văd şi azi
cu  visele pe frunte
zadarnic mi-a fost demersul
fără iubirea ta
amândoi în infinitul sacru
fără vreme
străini vom exista