Odihnă
Dăruieşte-ţi clipa
Īmplinirii!
Uită de ceasul
Ce te priveşte nemilos!
Īnveseleşte-ţi sufletul
Cu petalele crinului alb!
Nu lăsa tina celor răi
Să te atingă!
Caută adevărul absolut!
Īn ruga către Dumnezeu!
Zāmbeşte Frumosului!
Īnchide uşa Răului
Ce vine spre tine!
Oglinzile
Nu mă privi atent
Īn ochii mei adevăraţi!
S-ar putea ca imaginea ta
Să le spargă oglinzile.
Ai putea să cazi atunci,
Te-ai cutremura
Ca după un coşmar.
Eu n-aş putea face nimic
Să te scot din abisuri.
Mai bine nu mă privi
Īn ochi.
Ci pune-mi ochelari
Dacă poţi.
Pe ochii din lăuntru,
Ca eu să nu te judec
Trebuie să nu-mi sfărāmi
Oglinzile.
Meditaţie
Timpul nu-i o măsură
Altfel cum ar adormi apele?
Atunci cānd nu dorm
Īn limpezimea lor ucid
Nervurile chipurilor umane.
Īmbătrānim pe maluri.
Suspendaţi de cuvinte
Īntre pămānt şi cer
Nu-i decāt o zvārlitură de băţ.
Timpul nu-i o măsură
Copilăreşte se moare
Privind la secunde.
(Ştefan ROŞU, Liceul Industrial Dimitrie Negreanu)
|
