Odihnă
Dăruieşte-ţi clipa
Împlinirii!
Uită de ceasul
Ce te priveşte nemilos!
Înveseleşte-ţi sufletul
Cu petalele crinului alb!
Nu lăsa tina celor răi
Să te atingă!
Caută adevărul absolut!
În ruga către Dumnezeu!
Zâmbeşte Frumosului!
Închide uşa Răului
Ce vine spre tine!
Oglinzile
Nu mă privi atent
În ochii mei adevăraţi!
S-ar putea ca imaginea ta
Să le spargă oglinzile.
Ai putea să cazi atunci,
Te-ai cutremura
Ca după un coşmar.
Eu n-aş putea face nimic
Să te scot din abisuri.
Mai bine nu mă privi
În ochi.
Ci pune-mi ochelari
Dacă poţi.
Pe ochii din lăuntru,
Ca eu să nu te judec
Trebuie să nu-mi sfărâmi
Oglinzile.
Meditaţie
Timpul nu-i o măsură
Altfel cum ar adormi apele?
Atunci când nu dorm
În limpezimea lor ucid
Nervurile chipurilor umane.
Îmbătrânim pe maluri.
Suspendaţi de cuvinte
Între pământ şi cer
Nu-i decât o zvârlitură de băţ.
Timpul nu-i o măsură
Copilăreşte se moare
Privind la secunde.
(Ştefan ROŞU, Liceul Industrial „Dimitrie Negreanu”)
|
