Odihnă Dăruieşte-ţi clipa Īmplinirii! Uită de ceasul Ce te priveşte nemilos! Īnveseleşte-ţi sufletul Cu petalele crinului alb! Nu lăsa tina celor răi Să te atingă! Caută adevărul absolut! Īn ruga către Dumnezeu! Zāmbeşte Frumosului! Īnchide uşa Răului Ce vine spre tine!
Oglinzile Nu mă privi atent Īn ochii mei adevăraţi! S-ar putea ca imaginea ta Să le spargă oglinzile. Ai putea să cazi atunci, Te-ai cutremura Ca după un coşmar. Eu n-aş putea face nimic Să te scot din abisuri. Mai bine nu mă privi Īn ochi. Ci pune-mi ochelari Dacă poţi. Pe ochii din lăuntru, Ca eu să nu te judec Trebuie să nu-mi sfărāmi Oglinzile.
Meditaţie Timpul nu-i o măsură Altfel cum ar adormi apele? Atunci cānd nu dorm Īn limpezimea lor ucid Nervurile chipurilor umane. Īmbătrānim pe maluri. Suspendaţi de cuvinte Īntre pămānt şi cer Nu-i decāt o zvārlitură de băţ. Timpul nu-i o măsură Copilăreşte se moare Privind la secunde.
(Ştefan ROŞU, Liceul Industrial Dimitrie Negreanu)
|