Icoana Dalilei
Tu, tinere, când visător
Te plimbi cu vreo femeie
Privind în crudul tău amor
La ochiu-i ce scânteie,

Când mergi cu ea la al tău braţ
Şi-n umbra înserării
Când o priveşti cu mult nesaţ
În goana desfătării,

Gândeşte-te întâi la cea
Care a fost Dalila ;
Era femeie şi ca ea
La fel poate-i copila.

Poate şi ea în clipa grea
Te va-nşela odată –
Şi-atunci, vedea-vei ce e ea :
Minciună-adevărată.

Singur
E vară târzie,
Suntem în august doar,
Acum reînvie
O zodie de amar.

Natura-i în floare,
Totu-i mărgăritar,
Pe boltă un soare
E cel mai viu amnar.

În parcuri, pe stradă
Îndrăgostiţii trec
Şi toţi pot să-i vadă
Cum timpul şi-l petrec.

Un cântec te-mbată
Şi-ţi dă iluzii chiar,
Se lasă, înceată,
O seară de cleştar.

Şi-n singurătate
Doar eu sunt părăsit
De toţi şi de toate,
De tot ce am iubit.

Sunt singur pe lume
Şi fără de noroc,
Un om fără nume,
Un termen echivoc.
  
În noaptea târzie
Şi plină de fiori
Luceferi re-nvie
Balade de splendori.

Deşi fără viaţă,
Ei sunt fermecători:
Până-n dimineaţă –
Buchete de comori.

Tovarăşi de noapte
Luceferii răsar
Şi ale lor şoapte
Mă fac doar să tresar,

Căci singur sub lună
Mă plimb cu dorul meu;
Mi-e gândul furtună –
Şi singur sunt mereu.

La optsprezece ani
La optsprezece ani tu eşti
Nehotărât ca vântul,
La fel ca dânsul, tu goneşti
Peste întreg pământul,

Porţi mii de patimi pământeşti
Avânt şi energie
Şi mii de vise nebuneşti
În tine reînvie.

Pe-a vieţii poartă tu păşeşti
Cu-a dragostei făclie
Şi-ntreaga viaţă o iubeşti
Şi vrei a ta să fie.

Cu Patria o dată creşti
Şi-ţi cresc aripi de-aramă, –
În toate vrei să izbândeşti
Când Patria te cheamă.

Avânturi proprii, tinereşti
Îţi dau lumina vieţii
Şi te învaţă să trăieşti
Şi taina frumuseţii.

La optsprezece ani iubeşti
Şi eşti iubit, te doare,
În ochii dragi, doar tu citeşti
O taină trecătoare,

Idealuri sfinte tu cinsteşti
Şi le păstrezi pe toate ;
O lume-ntreagă cucereşti
Şi multe nestemate.

Cutezător, mereu goneşti
Spre aventuri semeţe,
Nu ai nimic să tăinuieşti –
Doar vise îndrăzneţe.

Cu trup şi suflet dăruieşti
Ce ai mai bun în tine
Şi hotărât, tu izbuteşti
Să faci mereu doar bine.

De-o piedică de te loveşti
O sfărmi şi mergi ‘nainte ;
Obstacole – le biruieşti
Cu patimă fierbinte.

La optsprezece ani cinsteşti
Avântul tinereţii
Şi cu tărie tu păşeşti
Pe drumurile vieţii.
(Filip Militeanu)