Secretul Taci Fii liniştit Şi vei afla Drumul nesfārşit, Şi nu-ncerca Nicicānd Să leneveşti De nu munceşti Cu trudă Vei uita Să trăieşti, Acesta e secretul Se mărită Doar cea Care Prinde buchetul Vorbeşte Īn piaţa mare Celor surzi Cāte cuvinte Atātea degete Să foloseşti Nici mai mult Nici mai puţin Tăcerea pāndeşte Buchetul zboară Şi-ajunge Să nu se mai Oprească Din zbor.
Am stabilit Am stabilit Viaţa N-o s-o bag Īn seamă Atāta timp Cāt moartea Nu mă cheamă, Căci Dacă moartea simte C-o preţuiesc Prea mult, Se poate prezenta Să-mi ţină De urāt.
Cum Cum să mă rog Ştiu oare să mă rog? Ştim oare Cum să ne rugăm De Dumnezeu Ca să-L īnduplecăm? Sau poate El Nici nu mai vrea rugat, A spus să cerem Şi uite Că ne-a dat!
Scāndura Suntem făcuţi din frunze Māncăm frunze Īmbrăcăm frunze Ne dăm īn vānt toată viaţa după frunze Nu putem trăi fără frunze Nu putem muri fără frunze De ce? Pentru că suntem īnveliţi īn frunze Şi cānd murim, De la roată nimic Nici o invenţie Doar scāndura, De fag, de soc Mult sună duios Dar ce folos Cānd eşti golit de piele Pān la os, Unde să se ascundă Sufletul tremurānd Ca o frunză? (Doru Petrariu)
|