Nichita
Nichita stăneşte
Nichita stăneşte,
De-acolo de unde este
Nichita stăneşte,
Nichita stăneşte,
Nichita trăieşte,
De cānd a plecat
Nici o veste
Nici că n-ar fi, nici că este
Nichita ne este
Nichita pāndeşte,
Nichita şopteşte,
Nichita stārneşte,
Mereu stārneşte
Nu-i chip să-l opreşte,
Nichita iubeşte,
Nichita zāmbeşte
Pe buze c-un deşte.
Prinţul fără ţară
Haideţi cu toţii
Să ne unim
Ţara să o preamărim,
Eu voi construi o casă
Tu īţi vei lua nevastă
El va ridica o şcoală
Ei la vānătoare
Vor ucide
Căprioare,
Ei cu puştile-n spinare
Vor ucide căprioare,
Ţara asta
Loc de vānătoare!
Cogito
Sunt īncă īn stare
De funcţionare,
Văd, miros,
Sunt o floare!
Īnsă de la căzătura
Din copac
Ce s-a petrecut
Īntr-un anume veac
Īmi tremură māna,
Şi nu pot
Să bag īn ac.
Şotron
Atunci cānd şi peştii dorm
Eu mă apuc
Să joc şotron,
E un exerciţiu
De sminteală
E un fel de ciorbă
Fără oală,
Ce lege-mi interzice oare
Să joc şotron
Pe trotuare,
Că doar l-am īnvăţat la şcoală
Legal
Cu doamna profesoară,
Din muzeul figurilor
De ceară.
(Doru Petrariu Oglinzi stinghere)
|
