Nichita
Nichita stăneşte
Nichita stăneşte,
De-acolo de unde este
Nichita stăneşte,
Nichita stăneşte,
Nichita trăieşte,
De când a plecat
Nici o veste
Nici că n-ar fi, nici că este
Nichita ne este
Nichita pândeşte,
Nichita şopteşte,
Nichita stârneşte,
Mereu stârneşte
Nu-i chip să-l opreşte,
Nichita iubeşte,
Nichita zâmbeşte
Pe buze c-un deşte.

Prinţul fără ţară
Haideţi cu toţii
Să ne unim
Ţara să o preamărim,
Eu voi construi o casă
Tu îţi vei lua nevastă
El va ridica o şcoală
Ei la vânătoare
Vor ucide
Căprioare,
Ei cu puştile-n spinare
Vor ucide căprioare,
Ţara asta
Loc de vânătoare!

Cogito
Sunt încă în stare
De funcţionare,
Văd, miros,
Sunt o floare!

Însă de la căzătura
Din copac
Ce s-a petrecut
Într-un anume veac
Îmi tremură mâna,
Şi nu pot
Să bag în ac.

Şotron
Atunci când şi peştii dorm
Eu mă apuc
Să joc şotron,
E un exerciţiu
De sminteală
E un fel de ciorbă
Fără oală,
Ce lege-mi interzice oare
Să joc şotron
Pe trotuare,
Că doar l-am învăţat la şcoală
Legal
Cu doamna profesoară,
Din muzeul figurilor
De ceară.
(Doru Petrariu – Oglinzi stinghere)