Respiraţie
Mi-e dor să trăiesc
Şi să fie rouă,
Să mă fac cadou
Să mă-mpart în două,
Jumătatea bună
Jumătatea rea
Să le joc la zaruri,
Să trăiesc aş vre
Libertate
Nu mă mai tem de oameni
Azi sunt ca un câine,
Cu lanţul rupt
La gură spume
Colind, colind
Deşarta lume
Tristeţi sau glume
Azi nu mai contează,
E-o varză viaţa
Sau o felie
De pâine cu dulceaţă.
Slăbiciuni
Oamenii sunt nişte vişine-n compot,
Unii mai patrunşi de sirop
Alţii sunt ca nucile-n dulceaţă,
Unii sunt ca varza creaţă,
Uni-s dulci ca ciocolata
Alţi-s moi ca marmelada
Vrei să ieşi din tipare?
Fii tare.
Noţiune
Şeful e-o sperietoare,
Mare
Crede el,
Dar aşezat în soare
E o simplă aparenţă
Şi lipsa lui
Nu implică urgenţă,
Şeful e-o sperietoare
Ce aşezată-n vie
Nu-i mai voinică
Ca o păpădie,
Azi poate fi
Şi mâine poate să nu fie,
Şeful nu-i şef o veşnicie
Şi sigur
Asta el o ştie
Şi stă mereu cu grija
La vremea
Ce-o sa vie,
Prezumţia de şef pe viaţă
În mintea lui mocneste
Dar şeful e un simplu peşte
Şi undiţa de peste lac
Sclipind la el priveşte,
Eu nu-i vreau răul
Doresc doar îndreptarea
Dar nici nu pot s-aştept
Cât marea.
(Doru Petrariu)
|
