TELEPATIE
E oare rău
Dacă simt ce-a simţit Eminescu?
E oare rău
Dacă vreau să mor?
E oare rău
Dacă vreau să mor?
De lipsă de sens vreau să mor
Sau poate nu ştiu, uneori dacă vreau
E-o stare confuză
E o lāncezeală a minţii, supusă la chin,
Şi mintea glumeşte
Şi rāde orbeşte de viaţă
Şi īncă o clipă s-a dus īn amurg
Veselă clipă
Veselă minte,
Şi-o moarte ce fuge
Īncă prin văzduh!

PSIHOZĂ
Mă simt īn amfiteatru
Ca-ntr-o puşcărie
N-am nici un drept
Doar simpla foaie de hārtie

Am gardieni īn juru-mi
Ce mă păzesc cu străşnicie,
N-au nici o remuşcare,
E trist la puşcărie.

Īn ochii lor de gheaţă
Nu se zăresc, nici stele,
Nici flori de păpădie,
Doar clipe  efemere

Speranţa-ncet păleşte,
Şi nu e prima oară
Cānd vreau să mor,
Dar moartea-i moartă iarăşi
Şi-n astă zi de şcoală.

URMAŞI AI LUI DRACULA
Opriţi măcelul
Striga un general la revoluţie!
Opriţi măcelul!
Dreptul la viaţă-i garantat prin Constituţie
Opriţi măcelul
Voi vă hrăniţi doar cu putere
Noi īncă mai trăim, māncānd durere

Cărarea se-ngustează urmaşi ai lui Dracula
Setea de sānge-i mare
Şi vă miroase gura

Opriţi-vă, v-ajunge,
Ca prin ceaţă
Se-ntrezăreşte moartea
Īn mānă cu-a sa coasă,
Supuşii or să moară
Din cauze distincte
Şi veţi domni
Doar peste preşedinte.

SCĀNDURA
Suntem făcuţi din frunze
Māncăm frunze
Īmbrăcăm frunze
Ne dăm īn vānt toată viaţa după frunze
Nu putem trăi fără frunze
Nu putem muri fără frunze
De ce ?
Pentru că, suntem īnveliţi īn frunze
Şi cānd murim
De la roată, nimic
Nici o invenţie
Doar scāndura,
De fag, de soc
Mult sună duios
Dar ce folos
Cānd eşti golit de piele
Eşti doar os.

ĪMI PIERD VREMEA CU POEZIA
Poezie fac numai nebunii
Iar nebuni sunt numai unii

Rādem ca proştii,
Trăim ca nebunii,
Dar unii
Īşi mai amintesc
Din perioada prenatală,
De stelele şi marea
Ce ne īnconjoară
De flori, de rouă
De culoare,
De zumzet de albine
Şi de soare
Atāt doar unii!
Īn rest
Rādem ca proştii
Trăim ca nebunii,
Sper să mă-nşel
Doar unii…….

IUBIRE
M-aş transforma
Daca-ş putea īntr-un cocor,
De ţară mi-ar fi greu
Pe oameni i-aş putea īnsă uita uşor

M-aş arunca īn zbor
Ca pasărea brāncuşiană
Spre infinit
Să uit de tot, de tată şi de mamă

Şi-aş reveni din pura īntāmplare
Ca valul īnspumat de mare
Cu aripi noi, cu aripi salvatoare.