Tristeţi feminine
De nu am avea gură
La ce-ar lucra brutarii,
Şi cum ar mai cânta
La nuntă lăutarii
Şi cum ar mai urla
La oaste caporalii,
Şi n-ar putea striga
Când le-ar muşca ţânţarii,
Ar fi mare tristeţe,
Oglinzile stinghere
Şi pline de păianjeni
S-or sparge prin unghere.

De-a şoarecele şi pisica
Mereu pisici şi şoareci
Ne bântuie prin suflet
Mereu vom fi flămânzi
Mereu vom fi distraţi,
Mereu c-un ochi la soare
Mereu c-un ochi la puşcă
Vom trece de bariere
Sau vom muşca prin ele.

Poveste în mişcare
Atât
Cât încă peştii
Se bălăcesc prin apă,
Şi-atât cât încă iarba
Mai e la locul ei
Şi-atât cât încă teiul
Mai dă miros de tei,
Atât cât mânjii încă
Pasc prin pajişti şi sar
Atunci povestea curge
Şi putem aştepta.

Troc
De-ar veni
Mai iute vara
Ca să mă culc
Dezvelit
Şi să-mi placă
Dimineaţa
Când mă scol
Neamorţit.

De-ar veni
Mai iute vara
Cu ale ei zile
Lungi, dorite,
Să mă plictisesc
De viaţă
Şi s-o schimb,
Pe-un snop
De grâu.
Despre pâine
Am să visez
Vara viitoare
Ce nu o să se
Mai întâmple
Niciodată.