Şi te clădesc din fum şi abur Cānd nimeni nu mi-o cere
Şi ai deodată părul sur Şi te īnclini īn faţa altei ere
Din īntuneric şi săruturi īţi dau acum o formă Şi jarul ţigării īn loc de ochi īn cele de pe urmă. Cu cald şi gānduri te-nvoiesc să nu rămāi nălucă, Īn chipul tău īmi rog norocul, iubire să-mi inducă!
Un sfert Adonis te-am făcut, o clipă Eminescu Cu braţ frumos, ocrotitor, iubirea mea născu
Ai pasiune şi dorinţă, că-ţi vine de la mine! Īn romantism şi īn putere, pe apele ei line, Dragostea ta mă va purta spre zări şi mai senine!
Din ceaţă iar te-oi reclădi cānd tu-mi dispari din braţe, Şi iarăşi īţi voi da s-asculţi, din visul meu, romanţe. Nu vei pleca cu-adevărat nici azi, nicicānd! din mine Nu lanţuri te vor priponi pe lacul clar, albastru. Doar tu, nu-ţi mai doreşti să ajungi īn mare acum!
Rămāi cu-n zāmbet tāmp şi dulce ş-un neastāmpăr care, Va face iar şi iar şi iar īn focul cel aprins din iad răcoare! Ne-a arăta cum cu iubire, rutina chiar dispare! Eu te iubesc, tu mă respecţi şi-afară e iar soare!
(Ivona- Lucia Lavinia ANGHEL)
|