Şi te clădesc din fum şi abur
Cānd nimeni nu mi-o cere
Şi ai deodată părul sur
Şi te īnclini īn faţa altei ere
Din īntuneric şi săruturi īţi dau acum o formă
Şi jarul ţigării īn loc de ochi īn cele de pe urmă.
Cu cald şi gānduri te-nvoiesc să nu rămāi nălucă,
Īn chipul tău īmi rog norocul, iubire să-mi inducă!
Un sfert Adonis te-am făcut, o clipă Eminescu
Cu braţ frumos, ocrotitor, iubirea mea născu
Ai pasiune şi dorinţă, că-ţi vine de la mine!
Īn romantism şi īn putere, pe apele ei line,
Dragostea ta mă va purta spre zări şi mai senine!
Din ceaţă iar te-oi reclădi cānd tu-mi dispari din braţe,
Şi iarăşi īţi voi da s-asculţi, din visul meu, romanţe.
Nu vei pleca cu-adevărat nici azi, nicicānd! din mine
Nu lanţuri te vor priponi pe lacul clar, albastru.
Doar tu, nu-ţi mai doreşti să ajungi īn mare acum!
Rămāi cu-n zāmbet tāmp şi dulce ş-un neastāmpăr care,
Va face iar şi iar şi iar īn focul cel aprins din iad răcoare!
Ne-a arăta cum cu iubire, rutina chiar dispare!
Eu te iubesc, tu mă respecţi şi-afară e iar soare!
(Ivona- Lucia Lavinia ANGHEL)
|
