Clopote reci
S-au răcit clopotele
A murit preotul
Şi nici rugăciunea
Nu se simte
Prea bine.
Este o lipsă
Uriaşă
De vii,
De fiinţe
Se anunţă o zi nouă
Fără preotul nost’
Cineva trebuie iarăşi
Să plece
Clopotele
Nici nu s-au răcit
Şi se anunţă
O nouă Īnviere.

Aşteptarea
Īntr-o seară
De Crăciun
Din scāndura uşii
De la bucătărie
A răsărit o floare de măr
Apoi din uşa de la intrare
O ghindă
Din cea a dormitorului
Un cireş
De pe măsuţa cu oglindă
S-a ridicat
O frunză de nuc
Atāta grabă,
Atātea minuni
Cu ochii
Pe noul ceas de perete
Aşteptăm
Ca holul să īnfrunzească
Şi stăm īncălţaţi
Cu saboţi olandezi :
Cinje ştie ?

Oamni gustoşi
Oamenii
Trebuie
Să fie buni,
Gustoşi,
Grizonaţi
Īncīlţaţi
Sau descălţaţi
La minte,
Oamenii
Trebuie
Să fie dulci,
Altfel
La ce bun ?
(Doru Petrariu – Inger topit)