Ţărâna fierbinte sărutată de soare,
Ogorul cu lacrimi şi spini semănat,
Îţi este icoană şi loc de-nchinare
Murit-au fântâni, secat-au izvoare,
-Sub prispa casei timpu-ai îngropat-

Salcâmii din curte au fugit din tulpini,
Iar moartea fricoasă de-un secol se ascunde,
În mâini şi picioare ţi-au crescut rădăcini.
Cu lacrimi de lavă îţi sunt ochii plini,
-Tu dormi pe vatra încălzită cu secunde-
  
De atâta oboseală s-a ,,întins dealul pe spate’’
Îl doare învelişul tăiat de plug şi sapă,
Tu vânturi veşnicia ce ,,s-a născut la sate’’.
Ţi-e dimineaţa seară şi ziua-ţi este noapte,
-Groparii au uitat cum se mai sapă o groapă.
 (Vasile Iftimie)