Şi cānd prin gānduri neştiute sfioasă ca īn alte dăţi īmi treci şi-n nopţile tăcute eu te aştept să te arăţi iubiri amare neīncepute sunt ferecate cu lăcăţi.
Şi cānd surāsul gurii tale m-atinge-n treacăt şi suspin frumoasă să īmi ieşi īn cale e-un singur gānd, un singur chin şi fierbe-a lacrimilor jale pe chipul tău atāt de fin.
Să mori din dragoste ce lume căzută parcă-n neputinţă e toamnă şi iubiri nebune mă vor lovi cu uşurinţă şi plouă-ntr-una şi-n genune căzută e a mea fiinţă.
(Cristian BEJAN)
|