Parfumul florilor încântă,
Tăcut învăluie, se uită…
…Ca toate care vin şi pleacă în univers
cu un strop de apă.
…De apă vie se-nţelege,
mult prea înaltă pentru lege.
Dar cine ajunge la fântână
Să din apa ei cea bună
O picătură,
Să petreacă de-a pururi?
Urcă să cadă!
Doar cîte unul, câte una,
Rar cum e luna întotdeauna
Venind cu alaiul ei de stele,
Cerul împodobind,
La vreme
Se-apropie de-acea fântână.
O picătură vrea în mână,
Fruntea plăcut să răcorească,
Pururea-n pilde să grăiască.
(Sophy Bistriceanu – Cupa fermecată)
|
