Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani
De pe cînd umblau la şcoală,
Ambele la Botoşani.

Anii trec pe nesimţite
Şi trec şi visele şi ele
Şi s-au întîlnit pe stradă
Amîndouă tinerele.

- Nici nu ştii ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut
Să ne povestim crîmpeie
Ş-amintiri despre trecut.

Au vorbit de film, de beatles,
De artiştii consacraţi,
Despre modă, despre blănuri,
Şi apoi despre bărbaţi.

- I-a să-mi spui, iubită Cleo
Insă cu sinceritate,
Cum petreceţi, tu cu soţul
Clipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amănuntul
Pentru că, prin jocul firei
Ştim deja ce înseamnă aia
Care-i baza omenirii.

- Draga mea, Ionel m-adoră,
Mă desmiardă ca pe-un miel
Şi în ce priveşte amorul,
Nu pot să mă plîng de el !

Mă sărută cu pasiune
Şi să nu spun mai departe,
Dar îşi face datoria
După cum scrie la carte.

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
Ce te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tău în visul
Îndrăgirilor supreme ?

- Drept vorbind – a spus Ortansa -
N-am ce spune despre mine :
Nu o duc rău cu iubirea,
Însă n-o duc nici prea bine.

Şi Vasile-al meu e tandru
Însă are-o apatie
Parcă e şi parcă nu e
Cum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s din mămăligă
Ca să rabd şi nopţi şi zile,
Eu m-am dus la doctor Staicu
Şi mi-a dat nişte pastile.

Îi pun una în mîncare
Fără nici o emoţiune,
Şi de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune !

Da-într-o zi, cînd stam la masă
Nu ştiu cum, dar lui Vasile
Ca  să-i stimulez dorinţa
I-am pus două-trei pastile.

A mîncat şi deodată
Fără urmă de ruşine,
A sărit în sus sălbatic
Şi s-a năpustit spre mine.

A smuls toată îmbrăcămintea,
Ce să-ţi spun, m-a făcut praf,
Nudă, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf.

Mă strîngea la piept cu sete
De credeam că-mi sparge coasta
Şi mă îmbrăţisa năprasnic…
- Ei, şi ce vezi rău într-asta?

- Nu e rău! Din contră! Îmi place!
A răspuns Ortans senină,
Însă noi, funcţionarii,
Luăm masa la cantină!
(Ion Pribeagu)