Fiind o zi festivă, întru’a ei marcare,
De la mic la mare dau să-l păcălească,
Spre a-l şti pe Maestru-n prag de disperare,
Incapabil trucul să li-l dibuiască.

De pildă, o jună, cu miere la limbă,
Îi dădu-ntâlnire colo-n păpuriş,
Gândind că Maestrul coada greu îşi plimbă,
Numai că o luase-aproape pe furiş.

Un june din zonă, de prin cartier,
Îl pofti să vină într-un loc, prin staţie,
Însă Crocodilul, cu ştiutu-i fler,
Îl băgase uite într-o destinaţie.

Ba, chiar şi-o bătrână, fizic, o legumă,
Dar ţinând, la vârsta-i, tot la şmecherii,
Încercând s-o pună de o glumă bună,
Fuse expediată colo, pe pustii.

Un primar din zonă, foarte plin de sine,
Mizând, prin urmare, pe-a sa reuşită,
Azi, abia mai poate şalele a-şi ţine,
Constatând ca friptul: coada nu-i copită!

Un copil obraznic, copil de bani gata,
Aflat pe la Sitna, cu mămica lui,
Şi-a pierdut mămica, rămânând la tata,
Mă’sa fiind sortită Crocodilului.

Vedeţi, dar, cum ziua cea de păcăleală
N-a putut să fie multora pe plac,
Crocodilul nostru, as în dibuială,
A ştiut să vină multora de hac. (Ionel BEJENARU)