Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
“Vila Bombonica“
[Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Se ştia-n Constanţa toată,
Că artiştii, toată clica,
De tenori, soprane, comici
Trag la “Vila Bombonica”.


Că veneau actori de unde
Nici cu gândul nu gândeşti,
De la Iaşi şi din Craiova
Şi mai mulţi din Bucureşti.

E adevărat că vila
Este cea mai arătoasă,
Dar şi doamna Bombonica
Tare-i dulce şi frumoasă.

“Naltă, trupeşă, vioaie,
Chipul bun de pus în ramă,
Ochi adânci şi o privire,
“Ce te-ndamnă şi te cheamă!”

Veselă şi primitoare
Şi cu sânii rotofei,
Mulţumea vizitatorii
Ce treceau la vila ei.

Dar şi vila, o plăcere,
Un miraj, un colţ de vise,
Cu prea multe somiere
Şi prea multe uşi închise.

Bombonica cu turiştii
Era foarte ocupată,
Forfotea mai toată ziua,
Ba şi noaptea câteodată.

Soţul ei, domnul Popescu,
Filozof de meserie,
Mai îndeplinea o slujbă,
Arhivar la primărie.

El punea la acte timbre,
Vize, toată ziulica,
Pe când treburile vilei
Le-aranja doar Bombonica.

- Ştii – mi-a spus el într-o seară,
Când şedeam sub un umbrar
Şi sorbeam, aşa-ntr-o doară,
Un pahar de “Murfatlar” -:

“Orice prunc care se naşte,
Moşteneşte-n timpul “dramei”
Cele de pe urmă mofturi
Şi capricii ale mamei.

Am şi probe evidente:
Mai de mult, dintr-un hazard,
Locuia la noi în vilă
Prinţul scenei : Leonard !

N-o să crezi, dar Bombonica,
Când mi-a dăruit feciorul,
Pe Socrat, - fă-ţi cruce, Ioane !
Seamănă, leit tenorul !

Ba, mai mult: are şi voce,
Toată ziua se smuceşte
Şi tot cântă : - “Zii, Ţigane !”
“Cine-n lume nu iubeşte !”

Altă probă! Vremea zboară,
Anii trec vreo cinci sau şase
Şi-ntr-o vară vine-n vilă,
Nici n-ai să ghiceşti: Tănase !

Bombonica deh, gravidă,
Cum se-ntâmplă, a rămas
Şi mi-l naşte pe Horaţiu,
Cu un nas, dar ce mai nas !
Ei, să-l vezi cum zice snoave
Şi cuplete savuroase,
Să te strâmbi de râs, nu alta,
Mot-a-mot, leit Tănase !

Ca să vezi că am dreptate,
Când susţin că-n timpul dramei,
Pruncul moşteneşte ticuri
Din afecţiile mamei !

Mai ales, Ionică dragă,
Nu uita de crezul meu:
Tot ce se întâmplă-n viaţă
E, c-aşa vrea Dumnezeu !

Ei, anii trec de-a valma
Şi nutrind mereu speranţa,
Trei sau patru ani de-a rândul,
N-am mai dat pe la Constanţa.

Şi-ntr-o zi, mergând pe stradă,
Fără să prevăd nimica,
Mă-ntâlnesc cu dom’ Popescu,
Soţul doamnei Bombonica.

- Ce faci nene? Unde-mi umbli?
Că te caut pe la ziare –
Zice şi mă-mbrăţişeaz㠖
Să-ţi aduc o veste mare !

Ţi-am vorbit eu într-o seară,
Ţi-aminteşti? La nişte şpriţuri…
Că copilul moşteneşte
Ale măsei mici capriţuri?

După ce-ai stat tot sezonul
Şi ne-ai delectat, hazliu,
Bombonica mea cea dragă,
Iar mi-a dăruit un fiu.

Ş-acum ţine-te, Ionică,
Să nu cazi cu trupu-n jet :
Seamănă leit cu tine,
Tot aşa: bondoc şi creţ !

Vesel şi vorbeşte-n rime,
Că ţi-e zău, mai mare dragu’
Dacă-i pui şi ochelarii
Pot să jur că e Pribeagu!

Ei, mai pui la îndoială
Crezul şi prinţipul meu ?
- Ba de loc, domnu’ Popescu,
Totu-i de la Dumnezeu !

Când m-am despărţit de dânsul,
Mă-ntrebai şi eu ca proasta:
- Ce amestec poate s-aibe
Dumnezeu în chestia asta?



Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Nişte domni în pijama      [Proză]
de Eugen Hruşcă
Elegie      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Istov      [Poezie]
de Mihai Munteanu
despre umbre      [Poezie]
de Dumitru Necşanu
Iubesc      [Poezie]
de Marina Stanciu (Republica Moldova)
Toate trec, toate se duc …      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Tatăl nostru de sub pământ      [Proză]
de Dorin Baciu