Îţi scriu acum
La sfârşit de secundă
Prin lampa rece a lunii
Abia te desluşesc
Aş vrea să cred
Că lanţul ne mai leagă
Aş vrea să cred
Că încă te iubesc
Aş vrea să mor în luptă
Pentru valori uitate
Aş vrea să fiu portarul
Cădelniţei cu mir
În suflet mi-ai căzut
Ca pe obraz jăratic
Şi inima-mi fecioară
Întreg-ai terfelit
Nu pot
Să te mai rabde
A minţii gări uitate
Şi trenuri personale
Se-agaţă de visări
Eşti gustul greu al mierii
Eşti sfânta din cetate
Tu poţi opri căderea
Eşti umbra altor zări
Pecetluiesc scrisoarea
Şi prin de ape lucii
Mă rog ca vântul rece
Să nu mă ţină-n şa
Încă o noapte, două,
Şi-apoi mă poate strânge
Trăiesc până atunci
Cu amintirea ta
Vederea
Mă înşelă din nou
La fel ca-ntâia oară
Viaţa lasă-n urmă
Doar dâre-nchipuite
Păşesc
Prin gări uitate
Şi săli de tribunale
Sentinţa e ciudată
Sunt împletit din ramuri
Şi pielea-mi de balaur
Îmi lunecă pe spate
Şi simt la butonieră
Un puişor de moarte
(Doru Petrariu Înger topit)
|
