Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Amintiri cu chipuri, locuri şi īntāmplări
[Proză]
de I.D. Lăbuşcă [alte lucrari ale acestui autor]
… La masă se aşeza īn capul mesei, iar după ce se termina de mīncat, mama īl chema pe tata īnapoi şi se aşeza din nou la masă tacticos, semn că cele ce vor urma erau regizate. Se strīngea masa şi ne spunea să rămīnem cu toţii la locurile noastre şi tata ne povestea un caz aflat de el, ce se petrecuse īn comună, mai bine spus īn tīrguşorul nostru, cutare copil a furat, cutare fată a greşit pentru că nu  ascultat de părinţi, cutare părinţi beau tot ce au şi uită de copii, etc. Cazul ce era pe tapet īn ziua respectivă şi era mai īn fiecare zi unul, se discuta public la masă. Tata explica cazul, mama completa şi urma şedinţa cu īnvăţămintele, cu morala şi cu ce se mai desprindea din discuţii. Vedeţi, acel copil a greşit, dar şi părinţii lui au greşit, nu trebuia bătut cu cureaua pānă la sīnge pentru un ban pierdut. – Voi vedeţi că noi nu facem ca acei părinţi şi niciodată nu vom face aşa ceva. Se spunea apoi că un copil a pierdut vitele şi s-a dus şi s-a īnecat. Voi să nu faceţi aşa. Să aveţi grijă de vite, dar dacă cumva s-or pierde apoi le-om găsi noi. Veniţi repede acasă şi spuneţi ce-i, ca să ştim din pripă ce-i de făcut, că vite om mai face noi, dă-le dracului.
Īn acest fel ne făceau bieţii părinţi o educaţie civică, ce ne intra īn sīnge odată şi īmpreună cu dragostea şi respectul faţă de ei. Aveţi grijă să nu greşiţi şi voi ca acei copii, că nici noi părinţii voştri nu avem asemenea obiceiuri. Era o judecată imparţială, īn care se autojudecau părinţii, ei īnşişi īn faţa noastră, a copiilor, avīnd drept exemple acele īntīmplări extreme ce apăreau īn comună.
Văzīnd că pămīntul ce-l au nu ajunge să scoată sărăcia din casă şi avīnd o oarecare  viziune īn privinţa progresului – cultura extensivă, modernă la cea vreme, dar depăşită īn prezent de ideea culturii intensive – ţăranii s-au unit şi au cumpărat o moşie de la moştenitorii domnitorului Dimitrie Sturza, prin arendaşul acestuia, Fischer. Condiţiile impuse celor mulţi erau aşa de grele, īncīt erau considerate de cumpărători o răzbunare īmpotriva celor ce le-au dat foc conacelor la 1907. Au venit acuma la noi cu căciulile-n mīnă, lasă că-i aranjăm noi, şi-au spus boierii, care aveau vie īn minte răzmeriţa din satul vecin cu noi. Flămīnzenii, din care erau majoritatea cumpărătorilor. Acuma vreau din nou Flămīnzenii pămīnt?, lasă că le arătăm noi lor; le dăm pămīnt să le iasă pe urechi. Ţăranii s-au organizat īntr-un comitet, unde alături de ţăranii din Flămīnzi, Abăcioaie, Ştefănucă, Chirilă Popa din Strieşti, Ion Haralamb din Zlătunoaia, era şi tata din Suliţa, ca unul ce fusese īmpreună cu ei la revoluţie, cīnd fusese şi el īnchis de boieri, īnsă despre această ispravă a tinereţii lui nu ne spunea nimic, pentru că īn vremea aceea, revoluţionarii de la 1907, erau īncă
persecutaţi şi au mai fost persecutaţi o vreme şi după ce s-a terminat ultimul război mondial, cīnd īn conducerea judeţului mai erau īncă oameni revanşarzi
Boierii au impus, alături de 1000 de hectare de pămīnt, pentru care ţăranilor le crăpa măseaua şi 1000 de hectare de pădure de cea mai proastă calitate şi iazul de la Dracşani, care avea aproape 1000 de hectare de se vedea cīt ţinea zarea din grădina noastră. Tata fiind alături de cei ce au trebuit să īmprumute sume importante de la Banca Centrală de la Bucureşti, umbla mereu pe drumuri, iar gospodăria lui, din lipsa braţelor de muncă, era mereu lăsată pe seama mamei şi a noastră, ce eram mici īncă īn vremea aceea, situaţie care genera critici şi certuri continue din partea mamei. Ca toţi ţăranii ce īndrăzneau să scape de sărăcie cumpărīnd pămīnt, la fel şi tata a īnceput prin a-şi vinde boii, iar fără boi de muncă, se cheamă că ţăranul era la sapă de lemn. Pe drept cuvīnt, mama spunea să umble pe drum cei mai bogaţi, că le merge gospodăria īn lipsa lor, pe cīnd a tatei…!
După ce au cumpărat pămīntul boierilor, au format un comitet ce administra iazul şi pădurea şi iarăşi tata era veşnic plecat şi iar fără parale. Mama iar protesta, īnsă tot degeaba. Mai vota acel comitet cīte o sumă mică pentru cei ce alergau pe drumuri după treburile obştei, īnsă acei bani nu mai ajungeau acasă, că prea erau multe crīşme īn cale şi apoi tata fiind printre cei cu pungi mai pline, īi era ruşine să fie servit, iar cīnd avea, īi venea şi lui rīndul, aşa că biata mama, cu cei şapte copii mărunţi şi-o casă plină de sărăcie, aştepta zadarnic o salvare de la venitul lui tata. Leafa era o „Fata Morgana”, era o poveste din ”O mie şi una de nopţi”, care nu se mai termina, precum aceea: Mai veni o lăcustă şi mai luă un bob, etc.
Mai trecea o lună, mai treceau două şi leafa tatei tot nu se arăta spre marea mīhnire a mamei. Ba de la veşnicele lui plecări după treburile obştei, tata venea mereu băut şi atunci au īnceput să se inverseze rolurile. De obicei tata tăcea, dīnd astfel dreptate mamei, veşnic nemulţumită din cauza gospodărie pe care ar fi dorit-o mult mai prosperă şi mai după dīnsa, iar ea īl bodogănea mereu pe tata, arătīndu-i exemple de oameni īnstăriţi care se descurcau mai bine decīt el. Atunci tata riposta calm şi cu argumente. Eu nu pot face ca cutare, acela fură, ori cutare a furat, are cīrciumă şi pune apă-n vin, īn rachiu şi-i merge gospodăria, pe cīnd eu sīnt īn situaţia tuturor ţăranilor, ce suportă toate birurile ţării, fac şosele, ei duc greul cīnd e vorba de război, pentru că cei bogaţi dau īn stīnga şi-n dreapta, scapă de biruri, nu plătesc angaralele, scapă de război, - „iar tu luptă măi ţărane, de-i muri nu-i scīrbă mare”. (D.I. LĂBUŞCĂ)

Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Se plānge-n Paradis      [Poezie]
de Carmen Iacob
Confiscarea culturii      [Editorial]
de Ioan Rotundu
Bancuri evreieşti povestite de Florin Piersic      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Crocodilul de Botoşani şi tristeţile toamnei      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
M-a pus naiba să mă-nsor      [Folclor]
de Gheorghe Ţuculeanu
Pastilograme      [Epigrame]
de Mihai Schweitzer
Punctul cinci      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
„Cetatea Hotinului” (destin de istorie)      [Scrieri documentare]
de Haralambie Holic
Fānul lui Fuică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
„Cuvāntul Liber Dorohoian”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Monografia folclorică a zonei Mitoc – judeţul Botoşani      [File de monografie]
de Ilie Pascal
Pledoarie pentru muzicalitatea lui Eminescu      [Analiză literară]
de Lucia Olaru Nenati
Lăudărosul      [Poezii şugubeţe]
de Maria Baciu
Sfārşitul cărţii cărţilor      [Proză]
de Mihai Popa
Grupaj poezii      [Poezie]
de Ana Elena Ababei
Elegie      [Poezie]
de Rodica Achiţei
A fost…      [Poezie]
de Roxana Aioanei
Strigat-am către tine, Doamne...      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Amintiri cu chipuri, locuri şi īntāmplări      [Proză]
de I.D. Lăbuşcă
Morţii      [Scrieri documentare]
de Ion Bobu
Ospăţ cucernic (II)      [Pamflet]
de Costel Pricopie
Cu Popa, caii şi căruţa īn baltă      [Proză]
de Gheorghe Chiţac
Bărbaţii altor femei      [Proză]
de Elena Cardaş
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Elena Cardaş
Mi-e sufletul…      [Poezie]
de Necompletat
Legenda Sitnei      [Legende]
de Elena şi Octav Guţic
Dicţionar special (II)      [Analiză literară]
de George Manole
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (V)      [Analiză literară]
de George Manole
Trei poveşti cu tālc managerial      [Pamflet]
de George Manole